Accesul jurnaliștilor la bazele de date cu informații de interes public: între promisiuni și realitate, după un an cu o guvernare care a promis transparență maximă

Acum un an, când Guvernul Gavrilița era învestit, în acesta și-au pus speranța nu doar majoritatea locuitorilor acestei țări, ci și jurnaliștii, mai ales cei de investigație. Credeam atunci, și nu fără motive, că, după ani de zile de luptă pentru acces la informații, în sfârșit, vocile noastre vor fi auzite. Credeam că vom primi răspunsuri prompte la solicitări formulate verbal sau într-un simplu e-mail și că, în scurt timp, instituțiile vor deschide larg ușile la bazele de date pentru jurnaliștii care caută informații de interes public. 

Timp de un an, jurnaliștii au bătut pe la toate ușile posibile pentru a obține acces la baze de date și au cerut, constant, mai multă transparență și deschidere din partea autorităților. Abia recent, la sfârșitul lunii iulie, după aproape un an de luptă, s-au arătat primele rezultate. Executivul, la solicitarea Agenției Servicii Publice (ASP), cea care deține mai multe baze de date interesante pentru jurnaliștii de investigație, a aprobat o hotărâre de Guvern prin care jurnaliștilor le vor fi oferite gratuit, în termen de cinci zile, în format electronic, informații din bazele de date gestionate de către ASP. 

Pentru că în hotărârea de Guvern nu era clar care sunt, de fapt, informațiile care vor deveni disponibile pentru jurnaliști, reprezentanții Centrului pentru Jurnalism Independent au trimis, la scurt timp după aprobarea Hotărârii de Guvern, o solicitare de informație pentru concretizări către ASP. Printr-un răspuns primit recent, ASP a informat că „această prevedere se referă la acordarea informației din registrele de stat sau din alte resurse informaționale ale Agenției Servicii Publice (Registrul de stat al populației, Registrul de stat al unităților de drept, Registrul bunurilor imobile, Registrul de stat al conducătorilor de vehicule, Registrul de stat al transporturilor), în condițiile strict stipulate în actele normative în vigoare, inclusiv în Legea nr.133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal”. 

Totodată, ASP a informat că „pentru solicitarea serviciului „Acordarea informației din registrele de stat sau din alte resurse informaționale ale Agenției Servicii Publice, la comandă individuală” instituția media urmează să depună o cerere, pe numele directorului ASP, întocmită în forma liberă, cu indicarea obligatorie a tipului de informație, scopului de obținere și a temeiului legitim. Totodată, este necesară indicarea adresei de email la care va fi furnizată informația, semnată electronic de către persoana responsabilă din cadrul ASP”. 

Un alt aspect care merită scos în evidență e că ASP a informat că, de fapt, „modificarea nu se referă la serviciile de acordare a accesului la SIA „Acces Web” și Baza Centrală de Date „Cadastru”. Astfel, pentru a avea acces la sistemele indicate este necesară întocmirea contractului conform condițiilor stipulate anterior. Eliberarea informației sub formă de extras/certificat/adeverință, familiarizarea în sediul subdiviziunilor ASP cu documentele din dosarul de evidență, eliberarea copiilor de pe documentele aflate la păstrare în depozitul de arhivă și serviciile informaționale (conform pct.3) vor fi prestate contra plată”.

Cu alte cuvinte, analizând acest răspuns, putem deduce că „victoria” de care s-au bucurat jurnaliștii, de fapt, încă nu este o victorie așa cum și-au dorit-o ei. Accesul la multe informații rămâne, în continuare, cu plată, iar oferirea unei informații în termen de cinci zile rămâne la discreția și interpretarea funcționarilor de la ASP, care oricând pot să refuze acordarea ei pe motive deja bine cunoscute: date cu caracter personal. Și faptul că o informație simplă va fi oferită în termen de cinci zile, la fel, lasă loc de discuții. Pentru un jurnalist care lucrează la o investigație de actualitate, cinci zile de așteptare înseamnă enorm de mult. Oare nu era mai simplu ca jurnaliștii să aibă acces direct la aceste baze de date, fără intermediari, fără solicitări de informație, fără motivări multe și fără acest termen de cinci zile? 

În perioada următoare vom urmări cum vor funcționa, la modul practic, aceste modificări de legislație, pentru a putea înțelege utilitatea lor, însă, chiar dacă aceste modificări vor funcționa în favoarea jurnaliștilor, este cert că decizia recentă a Guvernului nu e nici pe departe finalul luptei jurnaliștilor pentru acces la baze de date cu informații de interes public, așa cum am sperat. Ea pare mai degrabă o încercare, nu știu cât de reușită, de a „unge ochii” jurnaliștilor și de a bifa una dintre marile promisiuni ale acestei guvernări: transparență totală în raport cu mass-media. Or, decizia Guvernului a venit la exact un an de mandat al actualului Guvern, perioadă în care, din păcate, jurnaliștii, nu au simțit că lucrurile la capitolul transparență și acces la informație au evoluat prea mult.

Înainte de a scrie acest text, am discutat cu jurnaliștii de investigație de la principalele instituții media din R. Moldova, dar și cu reprezentanți ai unor ONG-uri din domeniul media. I-am întrebat dacă în ultimul an, de când R. Moldova are o nouă guvernare, au simțit mai multă deschidere din partea autorităților și au obținut acces mai ușor la informații de interes public. Nu am vrut să greșesc și să-mi bazez nemulțumirea doar pe experiența jurnaliștilor de la ZdG. Toți au avut același discurs: din păcate, nimic nu s-a schimbat. Unii chiar au zis că e mai rău decât era înainte. Și nu sunt jurnaliștii rău intenționați. Ba dimpotrivă. 

Astăzi, avem jurnaliști persecutați și acuzați că au accesat datele personale ale unor oameni suspectați că au trișat atunci când și-au declarat averea, avem refuzuri la solicitări de informații care vizează banii publici, avem luni de tăcere după unele solicitări. Da, în multe instituții sunt comunicatori mai deschiși, dar e prea puțin. Mult prea puțin raportat la așteptările pe care le-am avut și la promisiunile care se făceau atunci când actuala guvernare era în opoziție.

Ca să fiu mai explicit, am să vă dau câteva detalii din bucătăria jurnalismului de investigație din R. Moldova.

Astăzi, un jurnalist de investigație NU poate verifica dacă informațiile din declarațiile de avere ale funcționarilor publici sunt sau nu veridice, pentru că nu putem căuta, în bazele de date disponibile, informații despre bunurile deținute de o anumită persoană după numele și prenumele acestuia. Astăzi, putem afla cui aparține un bun imobil doar dacă știm adresa acestuia sau numărul cadastral. Jurnaliștii, care nu de puține ori au reușit să deconspire averile ascunse ale unor funcționari, deși au cerut de mai multe ori să aibă această facilitate, de a căuta la Cadastru după nume și prenume, nu au putut s-o obțină nici în perioada actualei guvernări. Gândiți-vă că de ea beneficiază reprezentanții organelor de drept, dar și alți funcționari care, în viața lor, nu au deconspirat nimic, deși aveau dreptul și instrumentele necesare pentru a o face. 

Astăzi, un jurnalist, dacă vede un funcționar cu un bolid luxos pe stradă, nu poate verifica dacă el îi aparține sau nu, pentru că, deși am tot solicitat, nu ni s-a oferit accesul la baza de date în care poți vedea cine e proprietarul unei mașini după numărul ei de înmatriculare. Însă, de acest drept beneficiază zeci de funcționărași care, nu doar că nu-l utilizează în scopul de a demasca eventuale fraude, dar de multe ori abuzează de el.

Astăzi, deși există multe baze de date publice despre firme și proprietarii lor, jurnaliștii, nu de puține ori, ajung într-un blocaj, pentru că nu pot confirma identitatea proprietarilor unor firme, bazele de date conținând doar nume și prenume, fără patronimic sau IDNP. În acest caz, riscul de a greși este enorm, pentru că, în R. Moldova, sunt zeci de persoane cu aceleași nume și prenume. 

Vă dați seama, însă, câte investigații documentate riguros ar apărea dacă jurnaliștii ar avea acces la bazele de date ale Serviciului Fiscal de Stat, Serviciului Vamal și la cele ale Poliției de Frontieră? Nu mai vorbesc despre acces la o bază de date unde pot fi urmărite toate dosarele aflate la faza de urmărire penală. Da,  jurnaliștii au tot cerut acces la aceste baze de date și în urmă cu un an, și în ultimul an. Au fost  întâlniri și ședințe, și discuții. Deși în ultimul an a existat receptivitate, până acum, nu am obținut încă nimic palpabil. 

Ar fi trist dacă guvernarea actuală, cu mulți oameni care cred că militează sincer pentru transparență, se va limita la aceste modificări de lege. Pentru că, dacă nici ea nu înțelege că jurnaliștii pot fi, de fapt, cel mai bun ajutor în lupta cu corupția, atunci ar părea că țara asta nu mai are nicio șansă. 

Da, cu siguranță trebuie găsite instrumentele necesare pentru ca accesul la aceste baze de date să nu ajungă în mâinile unor pseudo-jurnaliști, care ar putea să abuzeze de ele, dar este cert că, dacă subiectul era o preocupare reală a celor de la guvernare, timp de un an, se găseau soluții. 

În acest an, impresia cu care am rămas e că subiectul privind accesul la bazele de date a fost unul care i-a preocupat, ca și anterior, mult mai mult pe jurnaliști decât pe autorități. Oare o ieșire publică a președintei Comisiei cultură, educație, cercetare, tineret, sport și mass-media (Liliana Nicolaescu-Onofrei) prin care să pună în discuție această problemă nu ar fi mișcat carul din loc?

Provocările sunt din ce în ce mai mari, inclusiv pentru jurnaliști. Trăim într-o perioadă în care publicul este tot mai pretențios, cu așteptări din ce în ce mai mari de la jurnaliști. Oamenii vor să citească investigații cu probe multe și elocvente. Jurnaliștii sunt primii care își doresc astfel de investigații, dar pentru ca acest lucru să fie posibil, ei au nevoie de instrumente. În ultimii zece ani, la capitolul acces la informații și la bazele de date pentru jurnaliști practic nu s-a schimbat nimic. Nu am reușit să obținem ceva mai mult decât aveam… În schimb, funcționarii care fentează legea au devenit mai atenți cu schemele în care se implică, cu bunurile pe care le cumpără. Așa că, această luptă dintre jurnaliști și corupți devine inegală. Iar dacă nu vom sparge acest cerc vicios acum, atunci el nu va fi spart niciodată.