Editoriale
26 ianuarie 2023

Cum să-i motivăm pe tinerii reporteri să rămână în jurnalism


Sunt Vasile Ursachi, reporter la Ziarul de Gardă. Am 22 de ani și activez la ZdG din luna mai, 2022. În calitate de reporter redactez știri, reportaje și articole cu elemente de investigație, pe subiecte sugerate în mare parte de cititorii noștri. Fiind unul dintre reprezentanții tinerei generații a jurnaliștilor din R. Moldova, pot spune că astăzi există multe posibilități de a crește profesional pentru un jurnalist începător. Pe lângă presă scrisă, radio și televiziuni, au apărut în ultimii 10 ani noi platforme media. Presa a trecut în online. Astfel, s-a creat un nou sector mediatic și noi locuri de muncă, la care tinerii se pot adapta mult mai repede, deoarece s-au născut și au crescut în era internetului. 


Editoriale
19 ianuarie 2023

Șase posturi TV închise. Cu cine ne solidarizăm?


Au trecut deja câteva săptămâni din momentul în care 6 posturi TV, controlate de politicieni corupți, de persoane afiliate acestora sau de către entități din Federația Rusă, au fost închise. În tot acest răstimp, în spațiul public au răsunat mai multe reproșuri în adresa breslei mediatice și a societății civile de media că nu s-ar solidariza, că nu s-ar preocupa de drepturile jurnaliștilor angajați la aceste posturi, că nu ar milita pentru drepturile tuturor reporterilor, ci ar fi selectivi. 


Editoriale
13 ianuarie 2023

Ce-ți poate oferi mass-media dincolo de informații. Despre proiectul de Membership AGORA


Cifrele la sfârșit de an turbulent, așa cum a fost 2022, abia se țin în picioare. Deși AGORA a ieșit în minus din 2022, am făcut un salt foarte mare cu proiectul Membership care ne-a oferit o creștere fără precedent: de la aproape 50.000 de lei în 2021 am ajuns la 200.000 de lei din abonamente de membri în 2022. Acum avem 265 de membri abonați.


Editoriale
4 ianuarie 2023

Șase posturi TV suspendate. Ce avem în schimb?


Suspendarea

După aplicarea, pe parcursul anului 2022, a 84 de sancțiuni pentru neglijarea Codului Serviciilor Media Audiovizuale și pentru provocarea unor riscuri domeniului securității naționale, pe 16 decembrie 2022, șase posturi private TV (Primul în Moldova, RTR Moldova, Orhei TV, TV6 și Accent TV) s-au ales cu licențele suspendate pe perioada stării de urgență care, pe 6 decembrie, a fost prelungită cu încă 60 de zile calendaristice, până la 3 februarie 2023. 


Editoriale
28 decembrie 2022

Jurnaliști amenințați cu moartea. Ce urmează?


În anul 2022 mai mulți jurnaliști din Republica Moldova au fost amenințați cu moartea sau cu răfuiala fizică pentru activitatea lor profesională. Deși au depus plângeri la poliție, iar pe unele cazuri au fost pornite anchete penale, cazurile încă nu au finalitate. Experții spun că amenințarea și hărțuirea jurnaliștilor e o etapă premergătoare unor crime, dacă acestea nu sunt investigate și pedepsite. 


Editoriale
21 decembrie 2022

Pe urmele unui dosar ascuns


Atunci când documentăm un subiect despre Dodon, Șor, Plahotniuc, Sandu, Cavcaliuc, Platon, Filat, Spînu, Miliard, Laundromat, Leaks-uri, droguri sau scheme prin care banii sunt spălați și apoi uscați în jurisdicții offshore, ne confruntăm în mod regulat cu multe provocări. Una dintre cele mai mari este accesul la informația de interes public. 


Editoriale
15 decembrie 2022

Jurnalismul pe timp de război… hibrid


Republica Moldova se află, în prezent, în plin război hibrid. O subliniază și comunitatea de experți, o spun și autoritățile de la Chișinău.

Într-un interviu recent, acordat postului american CNN, președinta Maia Sandu declara următoarele: „Chiar dacă, datorită Ucrainei, nu există o amenințare militară în aceste zile (la adresa Republicii Moldova – n.a.), ne confruntăm cu un război hibrid, sunt încercări ale Rusiei de a destabiliza situația în Moldova. Faptul că avem problema regiunii transnistrene și avem trupe rusești care staționează acolo ilegal de decenii, desigur, crește riscurile de securitate pentru țara mea”.


Editoriale
7 decembrie 2022

Jurnalismul de pe muchie de cuţit


În scurta istorie a jurnalismului de investigaţie din Moldova, colegii mei au deconspirat sute de scheme de corupţie la cel mai înalt nivel, pe teme de trafic de persoană, muniţii sau substanţe interzise, scheme de contrabandă, afaceri ilegale etc. Este genul de jurnalism făcut pe muchie de cuţit. De ce spun aşa? Pentru că jurnaliştii de investigaţie sunt cei care riscă cel mai mult, spre deosebire de ceilalţi colegi de breaslă, înfruntând funcţionari corupţi, contrabandişti sau lideri interlopi, singuri, fără nicio susţinere sau protecţie din partea autorităților abilitate.


Editoriale
2 decembrie 2022

Facultățile de Jurnalism nu pregătesc profesioniști, nici măcar în teorie


Am întrebat odată un grup de studenți la Jurnalism de ce au ales această facultate. Am primit răspunsuri sincere, de genul: „Din întâmplare”, „Îmi place să scriu poezii” sau „Vreau să fiu vedetă”. Puțini dintre ei erau suficient de conștienți cât de grea și cât de responsabilă este această meserie. Chiar dacă poate fi o întâmplare să ajungi să lucrezi într-o redacție și, dacă ești suficient de ambițios sau ambițioasă, o să ajungi pe sticlă, te va cunoaște o țară întreagă. Nu mai e deloc o întâmplare sau, cel puțin, nu ar trebui să fie o întâmplare însă informația care ajunge la public. 

Din păcate, și nu e doar părerea mea, Facultățile de Jurnalism din Republica Moldova nu pregătesc profesioniști, nici măcar în teorie. Vorbesc de reporteri care critică politicieni periculoși, care știu cum trebuie să arate o știre bună, care nu fac copy-paste din comunicate de presă, texte scrise dintr-o singură sursă, care gâdilă orgoliul politicienilor.  De aici, și o lipsă acută de jurnaliști bine pregătiți cam în toate redacțiile pe care le cunosc.

Vestea bună e că…

În Moldova, dacă vrei să faci jurnalism, îți vei găsi cu ușurință loc într-o instituție de presă. Nu e prea multă concurență, iar redacțiile se bat pentru orice reporter care are un minim de experiență sau chiar fără experiență. 

Altfel stau lucrurile în altă parte a lumii. Îmi amintesc că vorbeam cu niște colegi din Polonia, care îmi spuneau că la ei, după absolvire, tinerii caută cu disperare un loc într-o redacție, unii dintre ei acceptând să facă voluntariat și până la doi-trei ani ca să fie acceptați de breaslă. E un fel de test de răbdare, perseverență, care însumează multe ore de muncă pe teren, texte scrise și rescrise, stres și exaltare. Da, exaltare! Pentru că profesia asta vine la pachet și cu multă satisfacție profesională, bucuria lucrului bine făcut. Dacă e bine făcut.

Practica bate gramatica

Nu știu să disec problema într-atât încât să pot spune cu precizia unui chirurg cauza problemei. De ce atât de puțini absolvenți ai Facultăților de Jurnalism ajung să facă jurnalism? Și de ce le este atât de greu să documenteze și să scrie primele subiecte? Un singur lucru știu sigur, meseria asta nu se învață din cărți, mai exact, nu doar din cărți. „Practica bate gramatica” – ar trebui să fie motoul oricărui profesor de la Jurnalism, iar dacă profesorul mai are și niște ani buni de muncă într-o instituție de presă, e și mai bine. 

Există la Chișinău Școala de Jurnalism, care asta încearcă să facă. Aduce în fața studenților săi jurnaliști cu experiență, iar noțiunile teoretice sunt testate prin exerciții practice. Cursurile durează zece luni, iar jurnalismul se învață de la cei mai buni meseriași. Totuși, constat cu regret că, deși Școala de Jurnalism există de vreo 16 ani, instituțiile de presă încă mai au nevoie de colegi tineri: de la reporteri, fotoreporteri sau cameramani, până la editori și producători. Poți număra pe degete absolvenții Școlii care s-au regăsit în vreo redacție, mai ales în ultimii câțiva ani.

Soluția CU SENS

CU SENS s-a lansat pe piața media în august 2019. De atunci au trecut trei ani, timp în care am căutat continuu reporteri. Dar nu orice reporteri, dar pe cei pasionați de jurnalismul de investigație în format video. Facem cel mai greu jurnalism, pe care pot să și-l asume, probabil, cei mai curajoși și mai buni reporteri. La un moment dat, înțelegând că este greu să ne creștem echipa așteptând să ni se alăture jurnaliști din alte redacții sau să apară o generație de absolvenți, care printr-o minune să poată face jurnalism video din prima zi, am decis să acționăm. Am hotărât să creștem noi o nouă pleiadă de reporteri de investigație, care să știe să producă conținut de maxim interes public în format video. (Apropo, cine crede că se poate trece cu lejeritate de la presă scrisă, la jurnalism video, fără a se face rabat de la calitate, greșește amarnic.)

Anul acesta am făcut traininguri în care am invitat tinerii, nu neapărat studenți la jurnalism, să învețe, atât cât se poate învăța în două zile, despre jurnalismul de investigație în format video și despre experiența CU SENS. Ulterior, pe unii dintre ei, cei mai promițători și mai pasionați, i-am invitat să facă un stagiu de câte o lună fiecare în cadrul redacției noastre. Șapte dintre ei au reușit să facă primele subiecte după ce au lucrat cot la cot cu jurnaliștii CU SENS. Cu alte cuvinte, au aflat de la firul ierbii cu ce se mănâncă meseria asta. Încă un stagiar urmează să ni se alăture până la sfârșitul anului. Ne bucurăm să-i vedem motivați, iar două tinere ne-au spus deja că vor să rămână în echipa CU SENS.

Noi am găsit soluția care să ne ajute să ne creștem echipa, fără să „furăm” reporteri din alte redacții. Se întâmplă într-o țară cu sute de absolvenți ai Facultăților de Jurnalism și ai Școlii de Jurnalism, dar cu instituții de presă cu mult prea puțini reporteri care chiar știu care-i treaba cu jurnalismul onest, echidistant și profesionist. Evident că asta înseamnă un efort în plus și asumat din partea noastră, ore de mentorat, care fură timp și energie care ar putea fi canalizată spre creare de conținut, însă altă strategie de a promova jurnalismul de investigație în format video printre tineri, care să funcționeze cu adevărat, nu am găsit. 


Editoriale
24 noiembrie 2022

Cum protejăm „interesul public” de influențe comerciale sau politice?


Testul cel mai important pe care îl pică deseori jurnaliștii în activitatea lor este de a nu-și putea apăra dreptul și obligația de a activa în interes public și nu în interes comercial, politic sau de altă natură al patronilor. Proba de foc pentru multe redacții media, inclusiv independente, este de a spune „NU” interesului comercial atunci când acesta prejudiciază interesul public. Cum ne putem proteja de aceste „ispite” comerciale care știrbesc din independența unei instituții media?

Reguli scrise „în piatră”

Deși este fondat de o asociație obștească, TV8 este un post de televiziune care desfășoară activități comerciale ca să își poată asigura existența. Chiar de la început am anticipat posibile conflicte de interese și confruntări care ar putea apărea între echipa editorială și departamentul comercial și de aceea am stabilit reguli clare de colaborare între cele două departamente. Aceste reguli sunt prevăzute de regulamente și acte interne ale organizației și stipulează că nici directorul general, nici colegii din departamentul comercial nu pot face imixtiuni în politica editorială a postului TV8, nu pot da indicații cu privire la conținutul editorial reporterilor de la știri sau moderatorilor de talk-show-uri.

Această restricție funcționează ca și scut de apărare nu doar pentru echipa editorială a TV8, dar și pentru colegii noștri de la comercial, și pentru managerul televiziunii, cei care de regulă sunt abordați de agenți economici sau businessmani ca să intervină pentru a face lobby pentru interese comerciale.

Am avut mai multe cazuri în care unii agenți economici au încercat să intervină prin intermediul colegilor de la vânzări pentru a opri publicarea unor investigații sau știri, dar de fiecare dată li s-au explicat regulile după care funcționează TV8 și că astfel de intervenții sunt imposibile.

Publicul – cel mai de preț „activ” al unei instituții media

Este clar că nicio instituție media nu poate supraviețui dacă nu învață să își asigure venituri. Cu toate acestea, este important să fim consecvenți în fața publicului. Sunt mai multe instituții media corecte și obiective prin conținutul editorial pe care îl creează, care însă nu văd o problemă să plaseze pe paginile lor web sau în calupurile de publicitate reclame finanțate de politicieni corupți sau oameni de afaceri compromiși. „Oamenii trebuie să facă distincție între informații și activitatea comercială. Noi nu putem trăi cu aer”, este de regulă argumentul acestor instituții media. Dar cât de credibil este acest argument? Știrbește oare un asemenea comportament din încredere? Cu siguranță, da!

Noi în echipa TV8 am avut o dezbatere aprinsă pe acest subiect încă acum trei ani, atunci când mai mulți politicieni compromiși au dat buzna cu oferte de publicitate pentru a-și lustrui imaginea. Decizia instituției a fost de a refuza toată publicitatea politică în afara campaniilor electorale, pentru a nu fi acuzați de selectivitate în alegerea clienților. De asemenea, am stabilit reguli clare în care nu vom accepta publicitate comercială. Veniturile ratate prin adoptarea acestei decizii nu sunt atât de mari pentru a pune în pericol cel mai important „activ” pe care îl avem – încrederea publicului.

Cine/ce protejează jurnaliștii de imixtiuni?

Cazul TV8 este unul fericit, pentru că fondatorii postului TV împărtășesc valorile instituției și pentru noi interesul public este prioritar. Lucrurile sunt însă mult mai complicate acolo unde echipa redacțională își dorește să activeze în interes public, iar conducerea instituției are alte scopuri. Cine în această situație protejează jurnaliștii de imixtiuni?

Am consultat din interes Codul Muncii, Codul Audiovizualului și alte legi specifice pentru a verifica dacă este cumva protejat prin lege un jurnalist de presiuni neconforme din partea superiorilor săi în exercitarea corectă, obiectivă și în interes public a muncii sale. Nu am găsit însă nicăieri asemenea garanții.

Codul muncii prevede doar un articol general (art. 50) prin care „se interzice de a cere angajatului efectuarea unei munci care nu este stipulată în contractul individual de muncă”. E o prevedere mult prea generală care să permită protejarea jurnaliștilor de cenzură sau indicații editoriale nocive venite din partea angajatorilor.

Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova prevede că „Jurnalistul are dreptul să refuze orice însărcinare profesională care contravine legii, eticii profesionale, propriilor convingeri și normelor prezentului Cod”.

Totuși, ce se întâmplă dacă jurnalistul este sancționat sau demis pentru acest refuz? Codul deontologic nu este un act legal și nu produce efecte juridice.

În lipsa unor mecanisme de protecție a jurnaliștilor față de abuzurile editoriale ale superiorilor sau patronilor, ziariștii devin foarte vulnerabili și fără instrumente de a se opune. Singurele soluții care le rămân – fie acceptă imixtiunea și promovarea unor interese comerciale sau politice, fie pleacă.