Povestea tipărită a „Oamenilor”

Ideea unei reviste tipărite ne urmărește de câțiva ani, însă mai degrabă părea o idee extrem de îndrăzneață decât una realizabilă. Atunci, în urmă cu trei ani, aveam mai puține colaborări comerciale, iar gândul că vom reuși să convingem câteva companii să plătească pentru un produs care încă nu există mi se părea ireal.

Apoi am lansat, în urmă cu doi ani, pagina noastră de Patreon. Eram toți un ghem de frici. Era pentru prima dată când invitam cititorii să ne susțină și ne temeam atât de mult că vom fi văzuți ca cerșetori. Trecuseră câteva zile și ne-am trezit cu o sută de oameni care erau dispuși să doneze lunar pentru munca noastră. Eram bucuroși și copleșiți, iar la întrebarea „ce am putea face mai mult pentru ei?” am răspuns „o revistă!” și de data asta nu ni s-a mai părut ireal. Cu o gașcă de susținători în spate, nimic nu e ireal. Așa a apărut revista „Oameni”.

Ne-am pus serios pe treabă, iar alegerea subiectelor de reportaje a fost mai grea decât ne așteptam. Nu pentru că nu aveam idei, aveam prea multe. Fiecare dintre jurnaliști avea două sau trei idei. Eram entuziasmați și pentru că urma să fie primul produs care va ajunge fizic în mâinile cititorilor noștri, dar și la bunicii noștri care nu prea înțeleg ce fel de jurnalism facem dacă nu apărem la televizor și nici în ziarele pe care le pune poștașul în poartă.

Paralel cu munca asupra subiectelor am început să căutăm sponsorii. N-a fost ușor să-i convingem, dar nici greu. Cinci companii, cu o parte dintre care colaborasem anterior, s-au oferit să ne susțină, iar banii lor urmau să ne acopere toate cheltuielile tipografice și de machetare a revistei. Le-am oferit în schimb spațiu în paginile revistei pentru câte un reportaj (subiect pe care l-au ales ei, fie o prezentare a companiei sau a unor proiecte specifice pe care le desfășoară) realizat de jurnaliștii noștri.

Munca editorială la revistă a fost și ea una nouă pentru noi. A fost pentru prima dată când chiar a trebuit să respectăm numărul maxim de caractere permis de editoră. Online-ul nu are pagini. Am încercat să avem texte cât mai diverse, interviuri, reportaje, articole de soluții, portrete umane și eseuri. Pentru a face revista mai ofertantă vizual, am avut un proiect fotografic despre sportivele din Moldova, realizat de colega noastră, Tatiana Beghiu. Am avut și un autor invitat, pe Tatiana Țîbuleac. Ne-a plăcut mult să avem coduri QR ascunse pe paginile revistei, care duceau la conținutul video sau audio complementar textelor.

Am cunoscut ca echipă, pentru prima dată, stresul de dinaintea tipografiei. Am recitit de zeci de ori textele scoase la imprimantă. Am învățat multe lecții tehnice care ne vor ajuta să scoatem o ediție mai bună anul acesta. Ne-ar plăcea mult ca pentru a doua ediție să avem publicitate nativă, iar numele sponsorilor să apară sub reportajele sociale documentate de jurnaliștii noștri.

A fost și primul exercițiu de comerț online pentru echipa noastră. Pe lângă contractele cu cele mai mari rețele de librării, am vândut revista și direct pe Moldova.org. E primul pas către un vis mai vechi de-al nostru – un magazin online cu produse unice, inspirate din istoriile reportajelor și personajelor noastre.

Am adunat patronii și prietenii redacției la un eveniment de lansare și am fost curioși să le urmărim privirile în timp ce răsfoiesc revista. Am trimis gratuit câte un exemplar patronilor noștri de peste hotare și săream în sus de fericire de fiecare dată când primeam poze cu „Oamenii” noștri pe plaje, la munte sau în metropole celebre.

Am epuizat stocul de o mie de exemplare în trei luni, cu multe lecții și feedback care ne-a dat aripi. Nu a fost un proiect profitabil, dar ne-a demonstrat că are potențial de profitabilitate. Banii din vânzări și de la sponsori au acoperit cheltuielile de tipografie, machetare, ilustrații, organizarea evenimentului și cheltuielile poștale pentru patroni. Autorii din prima ediție erau toți angajați ai Moldova.org și au lucrat la documentarea și redactarea articolelor din timpul lor de muncă. La următoarea ediție însă ne dorim mai mulți autori-invitați, care să aducă un plus de valoare produsului și pe care să-i putem remunera.

Sperăm mult spre sfârșitul acestui an să putem ține și noi, și voi ediția a doua a revistei. Și un secret din culise: bătălia subiectelor e și mai mare.