Unde-s tinerii și cum să faci echipă cu ei în jurnalism

10 ani în urmă un grup de tineri intra într-un birou din Uniunea Scriitorilor și visa să facă jurnalism pentru tineri în Moldova. Erau proaspăt absolvenți de facultate și se porneau să creeze un portal de știri diferit, în care să se vorbească despre oportunități, evenimente, educație, cultură, în termeni și formate prietenoase pentru tineri. Primul birou #diez era o pată mică de culoare printre oficiile cu miros sovietic ale Uniunii, și nu pentru că era plin de bean bag-uri mov – o alternativă bună de lucru pe atunci pentru un birou care încă nu-și permitea suficiente scaune și mese –, dar pentru că în el intrau oameni entuziaști zilnic, învățând din mers cum să construiască și să dezvolte o redacție.

În 10 ani, pe la #diez au trecut mai mult de 100 de oameni. Pentru mulți dintre ei, la fel ca și pentru mine, #diez a fost primul lor job, iar spre deosebire de multe altele, aici erau invitați să contribuie la crearea locului lor de muncă, să-și dea cu părerea despre orarul de lucru, să genereze idei de conținut proaspăt pentru cititorii care se îngrămădeau tot mai mulți în fiecare an, să construiască reguli pe baza greșelilor comise, care în timp au devenit politici scrise pe foaie, pe care le revizuim în fiecare an și după care ne conducem pentru a îmbunătăți jurnalismul pe care îl facem.

M-am alăturat echipei în primul an de activitate, iar de atunci au trecut nouă ani. În ziua interviului simțeam că va fi locul unde voi fi lăsată să cresc în orice aș dori. În timp, înțeleg că am dezvoltat o sensibilitate aparte pentru subiectele mici și neînsemnate pentru alții, dar care fac cea mai mare diferență, am învățat să ascult și să valorific ideile noi și crude ale tinerilor care vin la noi fără experiență, așa cum am venit și eu nouă ani în urmă. Mai mult decât jurnalism, am învățat să fiu lidera care crește alți lideri, să las responsabilități de pe umeri în grija colegilor mei și să am încredere că vor crește și ei, la rândul lor, noi lideri.  

În aprilie 2023, #diez are o echipă de 20 de oameni și câțiva colaboratori, închiriază un etaj într-o clădire din centrul vechi al Chișinăului, are propriul studio și încă reușește să plătească salariile la timp. Peste 70% din audiență e compusă din tineri cu vârste cuprinse între 15 și 39 de ani, ceea ce înseamnă că, în continuare, la 10 ani distanță, #diez pune un accent deosebit pe subiecte de educație, oportunități, lifestyle de calitate, evenimente, cultură, călătorii, dar și pe subiecte sociale, politice, economice – pentru că tinerii cresc, merg la vot, fac alegeri și generează schimbări. Prin urmare, trebuie să cunoască complexitatea vieții pe care o trăiesc.

Dacă o să faceți click pe acest link o să găsiți o explicație destul de bună pentru tot ce am reușit să facem în acești zece ani, dar las și aici un rezumat. Pe lângă misiunea de informare, am conturat de-a lungul anilor câteva proiecte educaționale care fac diferența. Prin Sexplicații vorbim despre educație sexuală, inițial text, ulterior audio și video. Proiectul are propriul site și rețele sociale unde-l puteți urmări cum crește. În cadrul Corespondez din liceu, invităm tineri din toată țara să fie corespondenți și corespondente din liceul lor, după ce reporterii și reporterele #diez îi învață cum să scrie articole, cum să filmeze, dar și cum să-și promoveze produsele pe rețelele sociale. La Universitatea #diez, vorbim cu tinerii care învață peste hotare pentru a le afla experiențele, cu bune și cu rele, iar de curând, în versiunea de podcast a proiectului, explorăm partea mai puțin „de succes” a unei experiențe de studii în altă țară. De doi ani, primăvara vorbim despre orientare în carieră, pentru că știm cât de important e momentul alegerii unei cariere și mai știm cât de mult ducem lipsă de talente care să aleagă să rămână acasă.

Adunăm în medie 0,5 milioane de utilizatori unici pe lună și cam 1,5 milioane de impresii generale, iar cel mai mult ne mândrim că milionul de unici dobândit în iulie 2021 nu a venit pe seama clickbaiturilor și a știrilor de scandal – pe care nu le facem –, dar a venit ca rezultat al materialelor care ne reprezintă. Vrem să fim sustenabili, motiv pentru care am consolidat în ultimul timp departamentul comercial. Actualmente, din vânzări ne vin cei mai mulți bani, pe lângă proiecte de grant. Recunoaștem, am ajuns la etapa în care trebuie să diversificăm sursele de venit și le mulțumim colegilor din breasla locală pentru curajul și pionieratul de a face pași frumoși în această direcție. Avem reguli din ce în ce mai rigide de filtrare a comenzilor comerciale și am depășit momentul compromisurilor. În lunile februarie–martie 2023, am refuzat publicitate sexistă dedicată sărbătorilor de 14 februarie și 8 martie în valoarea salariului lunar al unui membru al echipei. E greu să găsești banii pentru următoarea lună, dar e posibil să o faci demn și cu responsabilitate față de cititori.

În 10 ani am fost întrebați de sute de ori cum atragem tinerii. Simplu, îi invităm să creeze conținut pentru noi, îi invităm să facă parte din echipa noastră și le dăm încredere să fie ei următorii lideri. Nu ne e teamă că o să greșească „din lipsa de experiență”, ne interesează ce-i interesează pe ei, ce preocupări au, ce idei ascund, ce probleme au, câte griji își fac pentru universitatea pe care urmează s-o aleagă, cum se simt fiind la mii de kilometri distanță după ce și-au luat inima în dinți să învețe peste hotare, ce fel de presiune simt la școală, la ce evenimente merg, ce cărți citesc, cum se informează înainte de alegeri. Facem echipă cu ei și astfel devenim un ghid util pentru toți tinerii din Moldova, în fiecare zi mai mulți, în fiecare zi mai bine, în fiecare zi cu un semiton mai sus (#).

Cine ne învață să le spunem jurnaliștilor să nu ne fure?

Jurnaliştii plagiază din cauza lenii şi a ignoranţei profesionale, iar atitudinea faţă de plagiator este, mai degrabă, compătimitoare. Asta constata în 2012 Consiliul de Presă din Moldova, într-o cercetare despre fenomenul plagiatului în mass-media.

Piața podcasturilor din Moldova: O explozie de interviuri, dar o lume întreagă de conținut diversificat rămâne neexplorată

În ultimii ani, Moldova a asistat la o creștere a pieței podcasturilor. Tot mai mulți oameni preferă să asculte conținut audio fie pe platformele Apple/Google, fie pe YouTube, în timp ce își desfășoară activitățile zilnice. Problema e că această creștere nu s-a tradus într-o diversificare reală a conținutului oferit în spațiul podcasturilor. 

Glumim serios. Despre Reporter Slam sau ce înseamnă „live journalism”

Jurnalismul poate fi spectaculos. Nu doar riguros, atent la fapte și declarații, corect și nepărtinitor, prompt și de interes public, deși aceste elemente rămân de bază. Și am reușit să mă conving de asta, descoperind și experimentând o nouă formă de jurnalism, numită și „live journalism”, adică jurnalismul „pe viu”. 

Atunci când protestele blochează drumul spre civilizație și democrație…

Dreptul fiecărui cetățean de a protesta, pentru a-și exprima astfel nemulțumirea și a cere autorităților niște schimbări necesare, este garantat de Constituție, care, se știe, este legea supremă într-un stat. Totuși, unde se termină dreptul la libera exprimare și începe sfidarea normelor de drept, dar și cele ale bunului simț? Or, câteodată se întâmplă că protestele pașnice degenerează în haos și altercații, iar cei care ies în stradă își justifică până și cele mai rușinoase acțiuni, invocând buchia legii și dreptul lor fundamental de a avea și de a-și manifesta – fie decent sau mai zgomotos – o atitudine civică. Pentru că există proteste între proteste.

Fact-checkingul: Ghid cum să treci prin purgatoriul de verificare a informației

Fact-checkingul sau verificarea faptelor a luat amploare odată cu fenomenul fake-news-ului (știrilor false) manifestându-se prin verificarea informațiilor apărute în presă, declarațiilor făcute de oficialități sau a informațiilor venite de la surse. De cele mai dese ori, termenul de fact-checking este atribuit pentru demontarea știrilor false. 

Munca este un instrument, nu scopul în sine

„Ultimul material nu a ieșit rău, e adevărat, dar sincer vorbind, e vorba de noroc, am găsit întâmplător informația, oricine ar fi scris un material bun având acces la informația asta. Adevărul este că sunt o jurnalistă mediocră, și lumea o să înțeleagă odată și odată că nu sunt profesionistă. E timpul să plec cu demnitate, înainte să înțeleagă toată lumea ce reprezint.”

Presa regională – o provocare profesională sau lucru din plăcere?

„Cum este să lucrezi în presa locală?”, am tot fost întrebat de colegii din Capitală. Unde găsim atâtea știri ca să „umplem” spațiul și cum ne descurcăm fără conferințele de presă sunt principalele curiozități profesionale.

Cine sunt „asasinii” presei scrise?

În ultimii ani, se vorbește tot mai mult despre „moartea” presei tipărite. Cică internetul ar fi de vină. Cică el ne „fură” cititorii. Cititori pe care, de altfel, un ziar nici nu-i prea are la momentul de față. An de an, numărul abonaților la ziare, în special la cele locale, scade considerabil. Factori sunt mulți, unul dintre aceștia fiind migrația. Satele unde, tradițional, erau cei mai mulți abonați la ziare, se depopulează, iar cei care mai rămân argumentează că citesc informațiile online. De ce să plătească bani pentru un ziar, când pot să citească gratis același conținut și pe site?

Cum i-am găsit ascunzișul de lux din Israel al lui Ilan Șor?

De două ori am renunțat. Abia din a treia încercare am reușit. Primele indicii le-am găsit în galeria de Instagram a soției sale, interpreta Jasmin. Era începutul anului 2022 și lucram la un alt subiect – despre averile deputaților, Ilan Șor fiind unul dintre ei. Răsfoiam fotografiile artistei de pe Instagram pentru a-i înțelege stilul de viață, locurile și obiectele de lux pe care le are la îndemână ea și familia ei. Pare să fie în codul genetic al unei vedete să-și hrănească armata de urmăritori cu imagini cu tot ce nu vor avea ei vreodată – rochii, bijuterii, mașini, vile. Prin urmare, am găsit suficiente imagini de la care să-mi pornesc ancheta.