Glumim serios. Despre Reporter Slam sau ce înseamnă „live journalism”
Jurnalismul poate fi spectaculos. Nu doar riguros, atent la fapte și declarații, corect și nepărtinitor, prompt și de interes public, deși aceste elemente rămân de bază. Și am reușit să mă conving de asta, descoperind și experimentând o nouă formă de jurnalism, numită și „live journalism”, adică jurnalismul „pe viu”.
Am avut șansa să reprezint Ziarul de Gardă la un show jurnalistic numit Reporter Slam, sau dacă am traduce cu aproximație, un loc unde reporterii își „trântesc” istoriile în fața unui public de zeci sau chiar sute de persoane, într-un mod distractiv, cu glume, dar prezentând fapte și date reale, pe care le-au descoperit documentând un subiect.
Reporter Slam s-a desfășurat anul acesta la Tirana, capitala Albaniei, iar eu am fost invitată să prezint investigația sub acoperire „Protestatari în chirie”, pe care am realizat-o împreună cu trei colegi: Daniela Calmîș, Anatolie Eșanu și Vasile Ursachi. În total, la evenimentul din Tirana au fost selectați șase jurnaliști din patru țări.
Am povestit în fața publicului de la Tirana aventura noastră de la Orhei și cum ne-am infiltrat în rândurile protestatarilor Partidului Șor, demonstrând în final că aceștia sunt plătiți pentru a participa la manifestațiile publice ale formațiunii. Am încercat să ofer un pic de context istoric, povestind unui public străin despre realitățile Republicii Moldova, cum cineva condamnat pentru o fraudă bancară uriașă ajunge în funcții de putere, iar după ce fuge din țară, reușește să convoace proteste masive, implicând oameni sărăciți, care acceptă să fie plătiți pentru a manifesta.
Ideea unei prezentări publice mi-a surâs din start, fiind ceva absolut nou pentru mine și extrem de curios. Până la un text bine redactat și publicat, până la un material video montat și încheiat la toți nasturii, procesul de documentare este unul foarte interesant, dar rămâne după culise, de obicei. În cadrul unor asemenea prezentări însă, care pot avea și o notă ușor amuzantă, jurnaliștii au ocazia să povestească despre „bucătăria” scrierii unui articol, într-o manieră mai personală și mai accesibilă pentru public.
Pentru a relata mai exact ce înseamnă „live journalism”, l-am rugat pe Jochen Markett, jurnalist german și organizatorul Reporter Slam, să-mi povestească despre acest show jurnalistic, pe care l-a inițiat acum șapte ani, la Berlin.
„Am început în noiembrie 2016, la Berlin, după ce, împreună cu un prieten, ne-am dat seama că există o nișă neacoperită în acest domeniu. Aveam deja asemenea competiții pe domeniul științei, Slam-uri științifice, în care cercetătorii își prezintă descoperirile într-un mod distractiv. După ce am văzut un asemenea show, m-am întrebat de ce nu avem același lucru în domeniul mass-media? M-am gândit că reporterii sunt buni povestitori, în virtutea profesiei lor. De ce să nu-și povestească istoriile pe scenă?”, s-a întrebat atunci Jochen.
Primul lor show a fost organizat într-o sală cu 150 de persoane, având cinci reporteri participanți, și a fost sold-out, povestește Jochen, care își amintește că evenimentul a fost un succes și i-a încurajat să continue, nu doar în Berlin, dar și în alte orașe. Au organizat până acum aproximativ 60 de asemenea spectacole în Germania, iar din 2021 – au ieșit la nivel internațional, făcând Slam-uri la Skopje (2021), la București (2022) și la Tirana (2023). În perioada pandemică a fost organizat și un Slam online, cu participanții făcându-și prezentările din fața ecranelor. Ideea a prins și în Ungaria, unde a fost preluată ca franciză și sunt organizate show-uri de tip Reporter Slam.
Totodată, Reporter Slam este și o competiție, notează Jochen.
„Este o competiție distractivă între reporteri, care devin povestitori. Participă, de obicei, între trei și șase reporteri, care au la dispoziție 10-12 minute pentru a povesti într-o manieră distractivă, amuzantă, despre o istorie pe care au documentat-o. La final, publicul votează un câștigător, care participă la concursul final anual din Berlin. Jurnaliștii pot vorbi despre orice subiect despre care au scris, dar trebuie să fie distractiv și amuzant. Însă am avut și istorii mai emoționante, mai triste. În viitor, vrem să dezvoltăm mai mult aspectul de entertainment, să fie cu adevărat amuzant. Pentru că sunt și alte show-uri la care se axează pe emoții mai triste, dar noi vrem ca Reporter Slam să fie distractiv. Vrem ca aceasta să fie abordarea noastră specială”, spune Jochen.
După ce a inițiat Reporter Slam în Germania, el a descoperit că în lume mai există asemenea competiții și că fenomenul de „live journalism” este o tendință internațională.
„Primii au fost americanii, în 2009 ei au inițiat Pop-Up Magazine, în California. Ei au fost primii care s-au gândit că au atât de mulți jurnaliști buni, realizatori de filme buni, artiști buni, și au decis să-i invite pe scenă și să numească acest spectacol o revistă pe scenă. Ulterior, au urmat și alte țări, precum Franța, Finlanda, Spania, unde se organizează spectacole foarte bune. Pe scenă urcă jurnaliștii care prezintă istorii interesante, dar și diverși artiști. De obicei, nu este o competiție. Ideea de competiție este una germană. Astfel, la Reporter Slam, la final publicul poate vota online, ca la Eurovision. Ne-am gândit că oamenilor le place competiția și votul este un element distractiv, la fel ca la Eurovision.”
Avantajul unor asemenea spectacole, spre deosebire de articolele de presă în format clasic – pe hârtie, online, în formate video sau audio – este contactul direct între jurnalist și public. Oamenii pot înțelege mai bine cum funcționează jurnalismul, se creează legături de încredere reciprocă și istoriile povestite de pe scenă sunt ținute minte mai ușor.
Astfel, publicul are oportunitatea să asculte povestea relatată direct de către jurnalistul care a găsit subiectul, a căutat informații, a pus întrebări celor implicați, a cerut răspunsuri de la autorități, a gândit cum să scrie mai bine despre asta, cum să aleagă cele mai grăitoare imagini, fie fotografii, fie secvențe video.
„De exemplu, ai ascultat o relatare la radio și, de obicei, o uiți aproape imediat, dar dacă ai parte de o întâlnire cu autorul ei, care îți prezintă și elemente vizuale de pe scenă, istoria îți rămâne în memorie”, explică Jochen.
Astfel, există avantaje pentru ambele „tabere”. Au de câștigat atât cei din public, dar, mai ales, jurnaliștii, consideră Jochen. „Pentru reporteri este un stil nou de „storytelling”, pe care mulți îl descoperă și le place. Nu e pentru oricine, desigur. Nu tuturor le place să se afle pe o scenă, dar unii chiar îndrăgesc această experiență. Și, desigur, este foarte „cool” să observi reacția imediată a publicului. Deoarece, atunci când publici ceva, poți să vezi reacții în comentariile de pe social media, dar nu ai parte de reacții personale. Pe scenă ești aplaudat, iar reacțiile în discuțiile de după show sunt ceva nou și special. Unii reporteri ne-au mărturisit că, astfel, și-au recăpătat bucuria de a face această meserie. Și se construiește o relație de încredere cu publicul. Atunci când întâlnești reporterul în persoană și el povestește cum a muncit la un subiect, apare mult mai de încredere”, a mai observat organizatorul Reporter Slam.
De asemenea, în cadrul unui astfel de spectacol, jurnalistul poate relata despre subiect într-un mod mai personal. Este mult mai implicat, poate povesti conexiunea personală și experiența proprie legată de documentarea cazului și rezultatele pe care le-a obținut. Poate povesti chiar și ce nu a reușit să afle, dacă a avut piste false, care a fost interacțiunea cu oamenii, cum l-au primit sau dacă a fost amenințat. Jurnalistul poate povesti și ce sentimente îi trezește subiectul pe care l-a abordat. De exemplu, una dintre jurnalistele din Bulgaria, care a participat anul acesta la Reporter Slam în Tirana, a povestit despre nesfârșitele alegeri parlamentare prin care trece țara sa în ultimii doi ani și a ilustrat disperarea sa legată de acest fapt printr-un gest care a rămas în memoria celor care au privit-o: își punea mâinile în cap și ofta din greu. Alți reporteri au prezentat fotografii, secvențe video, animații, GIF-uri și, desigur, nu au lipsit glumele.
Eu am încercat să încep și să închei cu glume, pentru a capta atenția publicului. Astfel, din start le-am spus că, dacă au nevoie de persoane care să protesteze pentru orice cauză, eu cunosc niște persoane care ar fi gata să facă asta, pentru bani, iar la final, le-am povestit cum „colăceii” (banii cu care sunt plătiți protestatarii și pe care „patratistele” de la Orhei îi numesc în mod conspirativ „colăcei”) au devenit noua valută națională în Republica Moldova.
Un lucru curios pentru mine, personal, este faptul că publicul este gata să plătească bilete de intrare la asemenea evenimente. Jochen mi-a povestit că, atunci când nu poate fi cooptată o organizație parteneră, care să acopere cheltuielile de desfășurare a show-ului, se pune o taxă de intrare. Prețul unui bilet la Reporter Slam a variat, în funcție de locația unde a avut loc evenimentul, între 8 și 20 de euro, iar atunci când oamenii sunt gata să scoată bani din buzunar pentru a plăti un produs jurnalistic, asta denotă încredere.
La Tirana, evenimentul s-a desfășurat în incinta unui centru de cultură de alternativă, foarte modern, cu o atmosferă rebelă și familială în același timp. Câteva zeci de persoane au fost în public și i-au susținut cu aplauze pe jurnaliștii care și-au făcut prezentările. A fost plăcut și emoționant să vedem o sală plină de oameni curioși și interesați de asemenea evenimente. Pentru mine, în calitate de jurnalistă, a reprezentat o experiență unică de interacțiune cu publicul, deoarece, de obicei, nu avem parte de comunicare directă cu cei care ne citesc și ne urmăresc.
Jurnalismul se reinventează și capătă noi forme de exprimare, se diversifică. Reporter Slam este, cu siguranță, un format jurnalistic ieșit din tipare, care ne-a scos din zona de confort a jurnalismului clasic, ne-a provocat să facem spectacol din jurnalism, să stăm față în față cu publicul și să le împărtășim oamenilor experiențele noastre profesionale, într-o notă personală și amuzantă.
