Investigația sub acoperire. Dileme etice și pregătirea pentru neprevăzut

De ce ajung jurnaliștii să investigheze sub acoperire? Întrebarea aceasta mi-am pus-o, trebuie să recunosc, după ce, împreună cu trei colegi de la Ziarul de Gardă, am reușit să ne infiltrăm în rândul protestatarilor organizați de Partidul Şor, la manifestațiile care au început în această toamnă la Chișinău, pentru a ne convinge că aceștia sunt plătiți. Atunci când ne-a venit ideea, ne-am pregătit și ne-am organizat mai mult intuitiv, reieșind din experiența jurnalistică a echipei noastre destul de eterogene, din care făceau parte atât oameni noi în jurnalism, cât și cei cu experiență.

Donațiile pentru presa liberă prin PayPal scot la iveală ignoranța autorităților

Redacțiile media indepedente fac eforturi pentru a-și diversifica sursele de finanțare, colectând donații de la cititorii și urmăritorii lor fideli. E singura cale pentru a-și păstra independența financiară. Pe piața internațională există deja platforme precum Patreon, Steady care creează această punte de comunicare între jurnaliști și potențiali donatori – persoane din țară și de peste hotare, care vor să susțină presa liberă prin donații unice sau recurente de 5, 10 sau 20 de euro. Prin urmare, vorbim de niște platforme online, populare deja și în Moldova, utilizarea cărora scoate la iveală lacune, inclusiv legislative, care pun în pericol procesarea tranzacțiilor în folosul instituțiilor media într-un mod transparent și corect. 

Între breaking news și muci la nas. De ce abandonează femeile jurnalismul, tocmai atunci când sunt foarte profesioniste

Pot să spun din start că, atunci când nu aveam încă un copil, mă uitam la colegele mele jurnaliste care-i aveau și mi se părea ireal ce fac. Una urmărea ședința primăriei în timp ce copilul se cățăra pe ea și căuta joacă. Alta asculta emisiunile de seară gătind cina, cu doi copii țipând lângă ea. Alta se bloca atunci când nu lucra grădinița. Mă uitam la ele și-mi ziceam că e al naibii de greu, dar recunosc că uneori nu înțelegeam cum de nu sunt la fel de prezente cu gândul și sufletul pentru dăinuirea jurnalismului moldav ca noi, ceilalți, fără de copii.

Transnistria nu trebuie să mai fie o temă tabu pentru mass-media

Timp de 30 de ani politicienii din fruntea statului Republica Moldova, sociologii și companiile de sondaje, dar și unii formatori de opinii au tot repetat într-un glas și încă mai continuă să ne convingă că problema transnistreană nu îi interesează pe moldoveni. Că ar fi ceva plictisitor. Că ar fi ceva marginal.Ceva ce nu merită efortul de a înțelege și de a aborda. Ultimele opt luni însă ne demonstrează contrariul, cât de tare am vrea acum să știm cu “ce se mănâncă” Transnistria, dar nu-i găsim nicicum rețeta…

Care sunt nevoile audienței tale? Habar n-am, sincer

Să răspund la întrebarea de mai sus cu o rețetă exactă e ca și cum aș vinde bilete de 1$ la un milion de oameni ca să le povestesc cum am devenit milionară. 

Pe parcursul ultimilor șase ani, cât sunt la Moldova.org, am ascultat sute de manageri și experți în domeniul media, marketing și PR. Am auzit tot atâtea istorii, cu urcușuri și coborâșuri, cu experimente nereușite și momente cu adevărat prețioase, în care s-au conectat cu audiența lor în moduri creative și inovative.

Cum este rolul presei (ne)înțeles de demnitari

Presa de investigație are rolul de a scoate la iveală scheme de corupție, interese ascunse, abuzuri sau cazuri de fraudare a banului public. Jurnaliștii NU trebuie să le facă imagine demnitarilor, să-i laude și să le multiplice mesajele politice. Nu! Rolul presei este de a monitoriza activitatea funcționarilor, plătiți din bani publici, iar acolo unde găsesc scăpări, nereguli sau ilegalități să scrie despre asta. Și s-o facă de fiecare dată, să tragă alarma și să pună, astfel, presiune publică pe autorități, cerându-le să ia decizii în interesul cetățenilor și nu a unor grupuri de interese sau de partid, de exemplu. Asta scrie în manualele de jurnalism – asta ar trebui să se regăsească și în fișa de post a oricărei persoane care deține o legitimație de presă.

Am fost întrebată: au dreptul să mai profeseze jurnaliștii compromiși?

Luna viitoare voi participa la o reuniune internațională pe domeniul deontologiei jurnalistice la care se va discuta, între altele, un așa subiect: un jurnalist de la un post public de televiziune din Europa a scris o carte din numele unui agent de fotbal urmărit penal și judecat (ghostwriting). A făcut și un reportaj despre agent, difuzat de postul public. În consecință, la Consiliul de Presă din țara respectivă a fost depusă o plângere cu abordarea tranșantă – jurnalistul nu mai poate pretinde că este independent. Întrebarea la care ar trebui să răspundă, deci, autoritatea națională de autoreglementare media este dacă jurnalistul își pierde sau nu independența din moment ce a acceptat să scrie o carte pentru cineva suspectat de fraudă? 

Crimă fără pedeapsă: Furtul de jurnalism

Această temă este de mult discutată prin câteva redacții, printre unii reporteri, pe la unele evenimente jurnalistice. De mult e timpul să inițiem o discuție publică serioasă: Ce facem cu furturile de conținut jurnalistic? Este oare entitatea care doar preia conținut o redacție? 

Poliția presei moderne

În 2019, când Plahotniuc și Șor au fugit, iar Maia Sandu a devenit prim-ministru, discutam la Guvern, în timp ce colegii instalau luminile pentru un interviu cu premierul, despre presa pe care ne-o dorim. Am înțeles atunci că mișcări bruște nu vor fi posibile imediat, pentru că, dacă vă amintiți, Consiliul Audiovizualului își găsise un alt „tătucă” – pe Dodon. Așa că schimbarea n-a venit. Dar, din scurta discuție pe care am avut-o cu Maia Sandu, mi-am dat seama că avea o imagine clară a dezastrului din audiovizual și un plan instituțional de intervenție pentru curățarea spațiului audiovizual de propagandă și instituții media alimentate din kuliok.

Cum businessul moldovenesc finanțează posturile TV din Rusia

Pot exista televiziunile independente în R. Moldova, fără granturi și suportul partenerilor de dezvoltare? O decuplare totală de la suportul donatorilor ar fi foarte dificilă, dar o reducere considerabilă a dependenței de granturi, prin creșterea veniturilor din publicitate este reală.