Cum protejăm „interesul public” de influențe comerciale sau politice?

Testul cel mai important pe care îl pică deseori jurnaliștii în activitatea lor este de a nu-și putea apăra dreptul și obligația de a activa în interes public și nu în interes comercial, politic sau de altă natură al patronilor. Proba de foc pentru multe redacții media, inclusiv independente, este de a spune „NU” interesului comercial atunci când acesta prejudiciază interesul public. Cum ne putem proteja de aceste „ispite” comerciale care știrbesc din independența unei instituții media?

Reguli scrise „în piatră”

Deși este fondat de o asociație obștească, TV8 este un post de televiziune care desfășoară activități comerciale ca să își poată asigura existența. Chiar de la început am anticipat posibile conflicte de interese și confruntări care ar putea apărea între echipa editorială și departamentul comercial și de aceea am stabilit reguli clare de colaborare între cele două departamente. Aceste reguli sunt prevăzute de regulamente și acte interne ale organizației și stipulează că nici directorul general, nici colegii din departamentul comercial nu pot face imixtiuni în politica editorială a postului TV8, nu pot da indicații cu privire la conținutul editorial reporterilor de la știri sau moderatorilor de talk-show-uri.

Această restricție funcționează ca și scut de apărare nu doar pentru echipa editorială a TV8, dar și pentru colegii noștri de la comercial, și pentru managerul televiziunii, cei care de regulă sunt abordați de agenți economici sau businessmani ca să intervină pentru a face lobby pentru interese comerciale.

Am avut mai multe cazuri în care unii agenți economici au încercat să intervină prin intermediul colegilor de la vânzări pentru a opri publicarea unor investigații sau știri, dar de fiecare dată li s-au explicat regulile după care funcționează TV8 și că astfel de intervenții sunt imposibile.

Publicul – cel mai de preț „activ” al unei instituții media

Este clar că nicio instituție media nu poate supraviețui dacă nu învață să își asigure venituri. Cu toate acestea, este important să fim consecvenți în fața publicului. Sunt mai multe instituții media corecte și obiective prin conținutul editorial pe care îl creează, care însă nu văd o problemă să plaseze pe paginile lor web sau în calupurile de publicitate reclame finanțate de politicieni corupți sau oameni de afaceri compromiși. „Oamenii trebuie să facă distincție între informații și activitatea comercială. Noi nu putem trăi cu aer”, este de regulă argumentul acestor instituții media. Dar cât de credibil este acest argument? Știrbește oare un asemenea comportament din încredere? Cu siguranță, da!

Noi în echipa TV8 am avut o dezbatere aprinsă pe acest subiect încă acum trei ani, atunci când mai mulți politicieni compromiși au dat buzna cu oferte de publicitate pentru a-și lustrui imaginea. Decizia instituției a fost de a refuza toată publicitatea politică în afara campaniilor electorale, pentru a nu fi acuzați de selectivitate în alegerea clienților. De asemenea, am stabilit reguli clare în care nu vom accepta publicitate comercială. Veniturile ratate prin adoptarea acestei decizii nu sunt atât de mari pentru a pune în pericol cel mai important „activ” pe care îl avem – încrederea publicului.

Cine/ce protejează jurnaliștii de imixtiuni?

Cazul TV8 este unul fericit, pentru că fondatorii postului TV împărtășesc valorile instituției și pentru noi interesul public este prioritar. Lucrurile sunt însă mult mai complicate acolo unde echipa redacțională își dorește să activeze în interes public, iar conducerea instituției are alte scopuri. Cine în această situație protejează jurnaliștii de imixtiuni?

Am consultat din interes Codul Muncii, Codul Audiovizualului și alte legi specifice pentru a verifica dacă este cumva protejat prin lege un jurnalist de presiuni neconforme din partea superiorilor săi în exercitarea corectă, obiectivă și în interes public a muncii sale. Nu am găsit însă nicăieri asemenea garanții.

Codul muncii prevede doar un articol general (art. 50) prin care „se interzice de a cere angajatului efectuarea unei munci care nu este stipulată în contractul individual de muncă”. E o prevedere mult prea generală care să permită protejarea jurnaliștilor de cenzură sau indicații editoriale nocive venite din partea angajatorilor.

Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova prevede că „Jurnalistul are dreptul să refuze orice însărcinare profesională care contravine legii, eticii profesionale, propriilor convingeri și normelor prezentului Cod”.

Totuși, ce se întâmplă dacă jurnalistul este sancționat sau demis pentru acest refuz? Codul deontologic nu este un act legal și nu produce efecte juridice.

În lipsa unor mecanisme de protecție a jurnaliștilor față de abuzurile editoriale ale superiorilor sau patronilor, ziariștii devin foarte vulnerabili și fără instrumente de a se opune. Singurele soluții care le rămân – fie acceptă imixtiunea și promovarea unor interese comerciale sau politice, fie pleacă.