Care sunt nevoile audienței tale? Habar n-am, sincer

Să răspund la întrebarea de mai sus cu o rețetă exactă e ca și cum aș vinde bilete de 1$ la un milion de oameni ca să le povestesc cum am devenit milionară. 

Pe parcursul ultimilor șase ani, cât sunt la Moldova.org, am ascultat sute de manageri și experți în domeniul media, marketing și PR. Am auzit tot atâtea istorii, cu urcușuri și coborâșuri, cu experimente nereușite și momente cu adevărat prețioase, în care s-au conectat cu audiența lor în moduri creative și inovative.

Eram abia la etapa în care-mi căutam stilul în scris, când Maria Fronoșciuk, de la Platforma, ne-a arătat cum și-au pus ca scop să transforme poezia ucraineană din ceva „obligatoriu la școală” în ceva care să stea pe limbile tuturor tinerilor. 

Platforma promitea audienței sale „povești importante care nu pot fi ignorate”. Nu știu dacă s-a schimbat ceva între timp, dar atunci era o redacție fără donatori sau sponsori. A fost fondată de jurnaliști plictisiți de redacțiile în care lucraseră sau în căutarea unui altfel de jurnalism și a independenței editoriale. Jurnaliștii erau și autori, și responsabili de monetizare și tot ce mai trebuie la casa unei redacții. 

Ei au ales câteva versuri scrise de Taras Șevcenko, Lesia Ukrainka, Ivan Franko, Vasil Simonenko și alți clasici marcanți ai literaturii ucrainene. Apoi le-au dat pe mâinile unor artiști plastici și meșteri tattoo și le-au transformat în design-uri pentru tatuaje temporare. Le-au scos în vânzare (tare sper să nu mă înșele memoria) la un târg de universități și să vă spun că standul lor a fost luat cu asalt e să nu vă spun nimic. 

Ce au obținut drept rezultat cei de la Platforma, pe lângă vânzări, desigur? Au făcut cunoștință cu mii de viitori cititori fideli cărora le-au spus apoi „povești importante care nu pot fi ignorate”. De când am auzit istoria asta, îmi tot spun că voi găsi o metodă să „fur” ideea pentru audiența Moldova.org. 

O altă echipă care m-a inspirat sunt cei de la Mutante, o platformă media din Colombia. Pe 10 octombrie platforma a împlinit patru ani de la lansare, să-i felicităm! Se prezintă drept o mișcare de conversație digitală, un organism din voci diverse care se unesc pentru a înțelege, a informa și a încuraja acțiunea. S-au născut ca o alternativă independentă împotriva polarizării, știrilor false, mania după clickuri și „agendele publice” fabricate de interese private.

Formatul lor e cel care mi-a atras atenția. Aveau în echipă activiști, jurnaliști, experți în diverse domenii. Timp de o lună abordau doar un subiect. Iar fiecare săptămână din acea lună decurgea după un scenariu fix. Una din temele lor a fost numărul incredibil de mare de violuri din America Latină. 

Zilele de luni și marți erau pentru discuții, colectarea istoriilor în rândul audienței (crowdsource) pe toate platformele sociale. Apoi publicau longreaduri, podcasturi, testimonialele adunate etc. Miercuri și joi publicau materiale în care analizau fenomenul și fiecare segment al lui descoperit datorită discuțiilor de luni și marți. Iar vinerea era pentru acțiune, pentru pași de urmat, instrumente de care să te folosești dacă, urmând exemplul de la care am început, ești victimă a violenței sexuale. 

Iar acum revin la magica întrebare – care sunt nevoile audienței tale? Ce funcționează pentru Platforma, Mutante sau Moldova.org poate fi eșec pentru a audiența ta. Dar ceva am învățat eu, totuși, de la sutele de manageri și experți în domeniul media, marketing și PR. Cei care ne urmăresc au nevoie să fie ascultați, auziți, reprezentați și, uneori, plăcut și neașteptat uimiți. Tu, desigur, poți în continuare să pui pe masă fast-food și el o să se mănânce cu succes. Dar dacă vrei să ai în ospeție oameni care au grijă ce consumă, schimbă strategia. 

Noi, la Moldova.org, așa am făcut în 2019. Ne-am întrebat ce putem face pentru audiența noastră și dacă audiența noastră e cea pe care ne-o dorim. Primul pas a fost atotputernicul sondaj. I-am rugat pe cei care ne urmăresc să ne spună ce le place să citească, ce caută și nu găsesc, ce nu caută dar, din păcate, găsesc în exces. Noi deja eram pregătite să facem schimbarea, dar eram curioase să aflăm cât de deschis va fi primită ea. Ne-au răspuns aproape 200 de oameni. Un număr mare pentru un sondaj online făcut de o redacție care nu mai lucrase cu comunitatea sa niciodată. 

Erau pregătiți! Ne-au răspuns oameni obosiți de 10 știri dintr-o ședință a Parlamentului, de scandaluri și de senzația că „tăt în țara asta îi rău!”. Ne-au răspuns cititori curioși să cunoască istorii umane, să afle soluții pe care să le poată tot ei aplica, să înțeleagă procese și să găsească empatie și liniște. 

Tradiția de a-i întreba pe ai noștri ce putem face mai bine, de a ne consulta cu ei când nu știm încotro s-o apucăm, când ne e greu am păstrat-o. Asta ne-a adus alături peste 140 de oameni care donează lunar ca noi să ne continuăm munca. Ne întâlnim cu ei o dată la trei luni. La ultima întâlnire cu „patronii” am reciclat haine și am desenat pe ele citate din articolele noastre. Până să ne dea peste cap totul Putin, reușeam să producem un articol pe tema votată de comunitatea noastră de pe Patreon. 

Anul ăsta, Moldova.org a împlinit 25 de ani și cred că niciodată nu a fost mai aproape de comunitatea sa. Noi știm cine sunt oamenii care ne citesc, ce îi doare și ce îi face să râdă. Poate nu reușim mereu să le oferim tot ce merită, dar avem grijă să nu le lipsească niciodată conexiunea cu noi și siguranța că noi spunem istorii care contează.