Noua lege a mass-mediei. Cum e reglementat jurnalismul viitorului din Republica Moldova?

În Parlament urmează să fie votată în curând, în cea de-a doua lectură, noua Lege a mass-mediei, astfel încât până la finele anului să intre în vigoare. Ce prevede acest document și cum va fi afectat jurnalismul după intrarea în vigoare a noilor prevederi legale?

Acest proiect de lege are scopul să asigure buna funcționare a redacțiilor independente și a jurnalistilor liberi pentru servirea interesului public, dar și să descurajeze încălcările și abuzurile care dăunează jurnalismului și procesului de informare corectă a cetățenilor. Unele articole din proiectul de lege asigură acest lucru, însă o parte din ele ar trebui revăzute și ajustate. 

Legea de azi va reglementa războaiele cognitive de mâine

Analizând proiectul legislativ în toată complexitatea sa, constat că e nevoie de o viziune mai clară asupra spațiului informațional al viitorului și a provocărilor care vin. Efectele aderării la UE, invazia inteligenței artificiale, dezvoltarea algoritmilor pe rețelele sociale, tendințele activității jurnalistice pe platformele Big Tech, digitalizarea fulminantă, războaiele cognitive – toți acești macrofactori, dar și multe alte influențe mai mici, schimbă radical traiectoria consumului de informații. O lege a mass-media adoptată acum trebuie să fie o lege pentru jurnalismul viitorului. 

Am analizat proiectul punct cu punct și vreau să remarc faptul că există capitole care au lipsit în vechile acte legislative și care sunt foarte importante pentru actualitate și viitor. Pe lângă capitolele care asigură drepturile și libertățile furnizorilor de media și ale jurnaliștilor, pluralismul și prevenirea concentrării mass-media, legea conține un capitol cu privire la transparența furnizorilor de informații pe toate platformele: de la TV, radio sau publicații pe suport de hârtie la enormul spațiu digital. De asemenea, noul proiect de lege prevede un Registru al entităților mass-media, care urmează să fie ținut de către Ministerul Culturii.

Registrul furnizorilor de servicii mass-media – pro și contra

Pentru prima dată în Republica Moldova va exista un asemenea registru, de aceea această parte a noii legi trezește cele mai multe discuții. Registrul este una dintre măsurile de transparentizare, astfel încât orice instituție media va avea la vedere datele esențiale: numele fondatorilor, ale redactorilor-șefi, adresa și datele de contact. Vorbind despre jurnalismul viitorului, având în vedere că Moldova se pregătește de aderare la UE, acest registru este și o cerință pentru toate statele membre ale Uniunii Europene, fiecare stat fiind obligat sa ofere transparența tuturor prestatorilor de servicii media. 

Haideți să recunoaștem că la moment, în Moldova, transparența și integritatea redacțiilor și jurnaliștilor nu este o regulă. Pe de o parte, posturile TV și radio sunt obligate să prezinte datele cu privire la proprietari și finanțări la CA, dar deseori aceste informații nu se regăsesc pe paginile lor proprii. În schimb, media care prestează jurnalism pe pagini web și canale de Telegram, YouTube, pe alte pagini de social media, nu au nicio obligație legală de transparență. Orice persoană este liberă să-și deschidă un proiect jurnalistic (sau mai multe) online fără să spună cine este, ce politică editorială are, de unde ia banii etc. În era războiului informațional, această opacitate afectează foarte mult cetățenii, iar proiectele de manipulare și dezinformare nu pot fi combătute fără cunoașterea celor care o fac. 

În statele cu o democrație avansată, oricine prestează un serviciu trebuie să fie transparent și responsabil. Jurnalismul este un serviciu de interes public, iar cetățenii trebuie să știe cine anume le oferă informația. Deci, un registru al furnizorilor de servicii media are acest scop. 

Totuși, atunci când vorbim de libertatea presei, prima regulă e ca statul să nu constrângă mass-media cu nimic, ca jurnaliștii să se simtă liberi să facă analize critice, inclusiv în adresa autorităților. Poate oare înscrierea în acest registru să prejudicieze libertatea mass-mediei? 

Poate statul să constrângă jurnaliștii?

În calitate de studiu de caz, putem analiza Ziarul de Gardă, pe care îl conduc. ZdG a fost înregistrat la Ministerul Justiției în 2004, atunci când s-a lansat. La acel moment, statul ne-a cerut și noi am oferit actele de identitate ale fondatorilor, adresele de domiciliu, actele administratorului și ale redactorului-șef, datele de contact. Cu actul de înregistrare am mers la fisc pentru permisiunea de a deschide conturi bancare, unde am prezentat din nou actele de identitate. Din acel moment,  statul a știut cine suntem, unde suntem, ce conturi avem, cine ne transferă bani, unde transferăm noi banii. Din 2004 până în prezent, Republica Moldova a avut o duzină de guverne, multe dintre ele foarte ostile jurnalismului de investigație și Ziarului de Gardă în special. Știam că statul știe totul despre noi – de aceea am știut că trebuie să fim absolut corecți în tot ce facem. Pentru noi, un registru în plus, după toate celelalte instituții care știu totul despre noi, nu mai pare o problemă. Mai mult decât atât, noi publicăm pe pagina noastră web, din proprie dorință, tot ce ar cere un eventual registru: numele fondatorilor, datele administratorului, ale  redactorului-șef, rapoartele de activitate, sursele de finanțare, politica editorială și multe alte date. 

Urmăresc cu multă îngrijorare ce li se întâmplă jurnaliștilor și instituțiilor media independente în țările în care democrația degradează sau este chiar anulată: am prieteni jurnaliști în Georgia, Belarus, Rusia, dar și în state europene precum Ungaria sau Slovacia. În aceste țări statul le-a cauzat jurnaliștilor de investigație foarte multe probleme, dar asta s-a întâmplat cu sau fără Registrul mass-mediei. Când un stat vrea să se răfuiască cu niște reporteri, o face în pofida oricăror garanții legislative. 

Dacă m-ar întreba cineva pe mine, aș prefera ca acest registru să fie ținut de o instituție neguvernamentală, cum ar fi Consiliul de Presă, de exemplu. Sau aș prefera intermedierea plasării în registru a entităților mass-media de către asociațiile profesionale. Explic de ce. Îngrijorarea mea cea mai mare nu este că statul va colecta și cunoaște datele redacționale și ale managerilor instituției media, pentru că aceste date trebuie să fie cunoscute de toți consumatorii de media, inclusiv de autorități. Marea mea îngrijorare este cu privire la capacitatea Ministerului Culturii, a oricărei alte instituții de stat, de a discerne și a înțelege care este o entitate jurnalistică și care nu este. 

Cine și cum decide dacă o entitate e furnizor de servicii media?

Va fi greșit să încapă în Registrul mass-mediei entități care se declară jurnalistice,  dar nu sunt, cum ar fi Sputnik, Russia today, dar și multe emanații rusești care și-au creat cu succes oficii locale și care se dau drept mass-media. În acest context, instituția care va ține registrul va trebui să aibă un regulament care să prevadă și includerea experților în jurnalism în procesul de verificare. Or, înscrierea în registru aduce și ulterioare oportunități, cum ar fi solicitarea de granturi din Fondul de susținere a mass-mediei, iar la edițiile trecute ale concursurilor de granturi am văzut că nu a existat o prea bună înțelegere a integrității mass-mediei atunci când juriul ministerial a luat decizii. 

O altă îngrijorare legată de acest registru ar putea veni din alineatele legii care prevăd măsuri punitive pentru neprezentarea informației complete sau la timp. Există riscuri de pedepse arbitrare, de aceea consider că e bine să existe intermedierea asociațiilor profesionale, ca redacțiile și jurnaliștii să nu se simtă singuri în relația cu statul. 

Totodată, analizând toate prevederile noului proiect de lege, nu mi-a fost clar un alt aspect important: cum vor fi responsabilizați cei care nu vor dori să respecte legea, cei care nu vor dori să fie înscriși în registru și să accepte normele de transparență? Nu e clar dacă ajung sub incidența acestei legi mulțimea de podcasturi și canale de Telegram, dar și orchestrele de conturi de pe alte platforme digitale care fac conținut jurnalistic, care iau bani din publicitate, sponsorizări deschise sau ascunse. Pe de o parte, acestea prestează servicii informaționale, jurnalistice, pe de alta – fac asta fără asumarea Codului de Etică și a unei politici redacționale, fără transparență cu privire la veniturile acumulate pentru diseminarea de informații. În aceste condiții, aceste surse nu pot fi calificate drept media profesioniste. Cine ar putea forța pe cineva să se numească jurnalist (și să respecte normele jurnalistice) dacă el nu vrea? 

Și influencerii au nevoie de etică și responsabilitate? Dar IA?

Poate e nevoie de un registru al creatorilor și prestatorilor de conținut? Oricine atrage și dezvoltă o comunitate de cititori trebuie să aibă norme de responsabilitate. Spațiul informațional e un spațiu comun, unde toți au libertăți, dar nu toți au responsabilități. Cine și cum va responsabiliza armatele de pseudoredacții de pe Telegram, TikTok, care distribuie nonstop falsuri, manipulări, dar și atacuri agresive împotriva jurnaliștilor? Poate e nevoie de o Lege a integrității spațiului informațional, care va avea prevederi cu privire la aceste derapaje?

O chestiune mai complexă este comunicarea cu marile companii  BigTech care dețin platformele de distribuție de conținut (Google, Meta, TikTok, Telegram), care iau bani de la aceste entități pseudojurnalistice, care manipulează algoritmii în interesul anumitor grupuri, dar care nu asigură transparența pe aceste chestiuni și nici nu cer integritate și etică celor care fac jurnalism pe aceste platforme. Și dacă, prin finanțări masive pentru conturile de pe rețelele sociale (care pot fi legale, având entități aici, sau ilegale – pe care nu le investighează nimeni), acestea reușesc să domine audiențele online (avem deja așa exemple), cât de mult ne ajută noua Lege a mass-mediei?

Noul proiect de lege face referință doar în două locuri la inteligența artificială și asta e insuficient, căci tăvălugul IA se rostogolește deja în plină viteză pe platformele informaționale, pătulind jurnalismul, etica și alte norme. La moment, există ferme de boți IA care invadează paginile redacțiilor independente și le sufocă cu sute de comentarii indecente pe minut. Un jurnalist om nu va reuși niciodată să învingă un robot, un algoritm, un instrument digital folosit de cineva cu rea intenție. Noua lege ar trebui, cel puțin, să impună marcarea conținutului creat cu IA, precum și a instrumentelor IA folosite la generarea conturilor, comentariilor etc.

Ar putea noua lege să apere jurnalismul responsabil?

În final, trebuie să remarcăm că o lege a mass-mediei trebuie să apere jurnaliștii de abuzuri. O parte din ele sunt enumerate în proiectul vizat, dar vrem să ne asigurăm că alături de pachetul Anti-Slapp, Legea cu privire la accesul la informație, pachetul privind ultragierea jurnalistului, această nouă lege va asigura condiții sigure de activitate pentru jurnaliștii și redacțiile de bună credință, care servesc cu responsabilitate interesul public. 

De exemplu, aș vrea să văd un șir de măsuri pentru asigurarea accesului jurnaliștilor în regiunea transnistreană, exact așa cum au acces jurnaliștii de la Tiraspol la Chișinău. Jurnaliștii nu pot fi opriți de bariere și posturi înarmate.  Totodată, nu mai pot fi tolerate acțiunile de reținere și hărțuire a reporterilor care vizitează localitățile de pe malul stâng al Nistrului. 

Aș vrea să văd măsuri de protecție a jurnaliștilor împotriva asalturilor digitale, a calomniilor interminabile distribuite în spațiul virtual, a amenințărilor, dar și a atacurilor digitale venite din teritorii străine – din Rusia sau chiar de la entități stabilite în state ale UE. Și mai vrem responsabilizarea tuturor participanților la procesele informaționale și la confruntările din cadrul războaielor cognitive, nu doar a jurnaliștilor. 

O listă cu observații și comentarii asupra proiectului de lege a fost expediată în adresa Comisiei parlamentare pentru mass-media la 27 iulie 2026.

Alina Radu, Asociația „Media-Guard”, 

27 iulie 2026