
Cine sunt „asasinii” presei scrise?
În ultimii ani, se vorbește tot mai mult despre „moartea” presei tipărite. Cică internetul ar fi de vină. Cică el ne „fură” cititorii. Cititori pe care, de altfel, un ziar nici nu-i prea are la momentul de față. An de an, numărul abonaților la ziare, în special la cele locale, scade considerabil. Factori sunt mulți, unul dintre aceștia fiind migrația. Satele unde, tradițional, erau cei mai mulți abonați la ziare, se depopulează, iar cei care mai rămân argumentează că citesc informațiile online. De ce să plătească bani pentru un ziar, când pot să citească gratis același conținut și pe site?
În multe țări europene, conținutul de pe site este cu plată. Dacă vrei să citești informații de calitate, trebuie să plătești. Ziarele însă se distribuie gratuit. Ce întorsătură, nu?
La noi e invers, iar cititorul nostru nu este obișnuit încă să plătească bani pentru conținutul de pe site. Unele redacții au început să folosească această metodă, dar, până a ajunge la rezultatele scontate, mai este nevoie de mult timp. Cititorul nostru trebuie educat mai întâi să citească, după care să plătească.
Ca să revenim, ar fi internetul unul dintre factorii care contribuie la dispariția presei tipărite, dar nu e doar el de vină.
În 2023, trei ziare – unul național, unul de la nord și altul de la sudul Moldovei – și-au sistat activitatea. Nu, nu e din cauza internetului, e din cauza lipsei de resurse financiare.
Pentru a tipări un ziar, o redacție are nevoie de foarte mulți bani. Din cauza crizelor prin care am trecut în ultimii ani – pandemie, război – prețurile au crescut considerabil. La toate! Și la produsele alimentare, și la energie, și la combustibil, nemaivorbind de tipografie. Pe 11 noiembrie 2022 Poșta Moldovei a pus capac la toate aceste scumpiri, anunțând managerii instituțiilor de presă scrisă că în 2023 va majora prețul pentru distribuirea ziarelor cu 40%.
Au făcut-o la sfârșit de an, în timp ce în iulie 2022 au cerut redacțiilor să trimită informația despre ziar (preț la vânzare și abonare, periodicitatea aparițiilor), pentru a o include în Catalogul publicațiilor 2023, fără a menționa că vor fi operate majorări semnificative pentru serviciul de distribuire. Tot atunci am fost „atenționați frumos” că oficiile poștale nu vor începe campania de abonare până nu vom semna contractele necesare.
Contractele au fost semnate benevol – obligatoriu în decembrie și abia după aceea a fost dat startul campaniei de abonare. Deci, pentru anul 2023, abonarea la ziare a început în decembrie, nu în septembrie, cum era în anii precedenți.
Acest „gest” al lor a fost ca o piedică pusă ziarelor, în special celor locale, de a obține mai mulți abonați. Or, un ziar independent se ține și rezistă economic datorită abonaților săi.
Mi se creează impresia că Poșta Moldovei acționează nu în favoarea, ci în defavoarea presei scrise, căci face tot mai dificilă funcționarea și menținerea acesteia pe piața informațională din Republica Moldova.
Probabil problemele menționate mai sus au și dus la închiderea celor trei ziare în acest an. Unui ziar independent îi este aproape imposibil să reziste cu puțini abonați în condițiile actuale, când scumpirile se țin lanț.
Recunosc, acum trei-patru ani, și redacția noastră a fost pe punctul de a se închide. Din mai multe motive: lipsa resurselor financiare, lipsa de jurnaliști, epuizarea profesională (burnout), dar după mai multe discuții în redacție, strategii, argumente pro și contra, am ajuns la concluzia că trebuie să menținem ziarul. Atât cât mai putem. Pentru puținii cititori pe care-i mai avem.
O parte din echipă, care și așa era mică, s-a retras, am angajat alți jurnaliști, pe care i-am găsit foarte și foarte greu, și am continuat activitatea.
Cu salarii mici, cu mult entuziasm și dragoste pentru ceea ce facem, mergem înainte. Deocamdată! Însă nu știu cât va dura acest entuziasm.
În ziua de azi, dacă nu ai la activ măcar un proiect, atunci cu siguranță nu poți face față tuturor cheltuielilor. Ar fi ca statul nostru să se gândească, măcar puțin, la mass-media independentă, așa cum se face în multe alte țări europene. Tare bine ar fi dacă aceasta ar fi subvenționată măcar în momentele de criză. Și cum presa tipărită trece prin momente de criză dintotdeauna, ar fi bine ca statul să subvenționeze măcar prețul hârtiei de ziar, care este un cost semnificativ de producție. Atunci, cu siguranță, presa tipărită nu va „muri”.