Cum (nu) reacționează autoritățile la investigațiile jurnalistice și la solicitările de informație
Nu de puține ori lumea întreabă ce se întâmplă după ce publici o investigație și adesea exclamă: „Ei și ce dacă ați scris, oricum nu se întâmplă nimic”.
Miercuri, 1 noiembrie, Asociația Presei Independente, Centrul de Investigații Jurnalistice și Transparency International – Moldova au prezentat un studiu care răspunde la această întrebare: „Reacția autorităților la investigațiile jurnalistice pe teme de integritate și corupție”, pe care l-am elaborat împreună cu jurnalista Viorica Zaharia și experta Mariana Kalughin.
Studiul documentează modul în care instituțiile publice, inclusiv cele de control și de urmărire penală, au reacționat la faptele descrise în investigațiile jurnalistice pe teme de corupție, privind gestionarea ineficientă sau frauduloasă a banilor, patrimoniului și a funcțiilor publice, conflictele de interese, averile nedeclarate sau neconforme veniturilor etc. și evaluează nivelul de asigurare a finalității actelor de constatare a conflictelor de interese emise de către Autoritatea Națională de Integritate în urma publicării investigațiilor jurnalistice.
A fost analizată reacția la 38 de investigații jurnalistice publicate de șapte instituții media independente în perioada 1 ianuarie 2021 – 30 iunie 2023: Ziarul de Gardă, Moldova Curată, Cu Sens, Anticoruptie, Rise Moldova, Agora și TV8.
Studiul a constatat că în mai mult de jumătate din cazurile monitorizate – 22 din 38 – a existat o reacție a instituțiilor de investigații și control, fiind deschise cauze penale, inițiate proceduri de verificare, de control sau anchete interne. 15 controale au fost pornite prin sesizări din oficiu, iar 7 – în baza petițiilor unor terți: deputați, consilieri locali sau alte persoane.
Rezultatele arată că deși în cele mai multe cazuri a existat o reacție și un anumit impact al investigației pe termen scurt, pe termen lung – lucrurile nu s-au schimbat. Reacția survenită a avut un caracter tranzitoriu și fără vreo finalitate sau eficiență. De cele mai multe ori, controalele pornite nu s-au soldat cu sancțiuni reale. Acest fapt poate vorbi despre eventuale limitări legale în activitatea organelor de control, despre lipsa de voință sau îndemânare a investigatorilor sau, nu putem exclude, despre eventuale carențe în documentarea jurnalistică.
Totuși, faptul că în mai mult de jumătate din cazurile examinate (22 din 38) a existat o reacție a instituțiilor de stat, exprimată în controale, investigații sau anchete interne, arată că instituțiile de stat sunt totuși atente la ce documentează presa de investigație și o văd drept sursă de informații pentru investigații penale sau de altă natură, constată studiul.
Și acum, câteva din culisele elaborării acestui studiu. A fost o muncă plină de provocări și cu multe întrebări rămase.
Concluzia mea e că în continuare, autoritățile reacționează discreționar. Când spun că acționează discreționar, pot veni cu un exemplu elocvent recent, cel al lui Ghenadie Tanas, fost șef de direcție de la CNA. Și am să citez dintr-un comunicat de presă al Procuraturii Anticorupție de la începutul acestei săptămâni, când dosarul penal pe numele lui a fost trimis în judecată.
„Urmărirea penală a fost pornită în decembrie 2021, de către Procuratura Anticorupție, în temeiul unor investigații inițial jurnalistice, care fiind ulterior verificate prin procedee probatorii, și-au confirmat temeinicia aferent bănuielilor rezonabile despre comiterea unor infracțiuni”, se spune în acest comunicat.
Pare totul frumos și bine când auzim că s-a reacționat după ce investigațiile jurnalistice s-au adeverit. Dar, cum a fost în realitate? Ziarul de Gardă a scris despre „cămătarul de la CNA” încă în 2017. Cazul lui a fost inclus într-un studiu similar publicat în 2020. Și acolo, la concluzii, era menționat următoarele: „CNA s-a autosesizat, a inițiat o anchetă de serviciu, și la două luni după publicarea investigației a constatat „lipsa temeiurilor de atragere la răspundere disciplinară a angajatului CNA”. Ghenadie Tanas era, în ianuarie 2020, șeful Direcției Generale Urmărire Penală a CNA, iar în 2017, când s-a scris despre el, era șeful Direcției Teritoriale Nord a CNA.
Deci, el nu doar că nu a fost pedepsit atunci, dar a și fost promovat după publicarea articolului în care vorbeam despre averea lui și despre faptul că el practica „cămătăria”, sau cum e în lege, „practicarea ilegală a activității financiare”.
Ce s-a schimbat între timp? S-a schimbat guvernarea. Prin noiembrie 2021 de la tribuna Parlamentului Tanas era numit „milionarul în euro de la CNA” de către un deputat și acuzat că practica cămătăria și avea o avere care nu poate fi justificată. Pentru că era cazul nostru, am scris din nou despre el, cu unele detalii noi. Atunci s-a deschis dosar penal și de data asta totul s-a adeverit, ba mai mult, procurorii au găsit de data asta dovezi noi si multe, conform informațiilor din comunicatul de la finalul lunii octombrie. Deci, se putea încă din 2017 de acționat, dat nu s-a făcut asta.
De ce? Să ne zică CNA și Procuratura. Ce sper eu, deși am mari dubii, că după ce iar vom avea schimbări prin Parlament și Guvern să nu avem cazuri similare cu persoane despre care presa scrie acum, doar că nu se iau măsurile cuvenite de către organele de drept.
Aș vrea să vorbesc însă și despre alte probleme. În procesul de lucru la acest studiu s-a constatat că multe instituții nu dețin baze de date automatizate în care să fie integrate informații despre persoanele vizate în procese sau dosare penale. De multe ori am cerut o informație în mod repetat, pentru că în primul răspuns erau inexactități sau nu se regăseau informații despre dosare despre care știam că fuseseră pornite. Și aici cred că e nevoie de schimbat ceva. E nevoie de baze de date comune ale organelor de drept unde să fie indicat clar dosarele pornite în care figurează cineva.
O altă problemă pe care aș dori să o sesizez este cum autoritățile au răspuns la solicitările de informații pentru acest studiu. Cu excepția CNA, care a răspuns destul de promt, Procuratura Generala si Anticoruptie a răspuns dificil. Inițial, Procuratura Anticorupție ne-a zis că nu ne poate oferi informații, deși o făcuse pentru studiile precedente. Doar după un mesaj repetat am primit un răspuns. Deci, asta arată că se putea din prima de oferit un răspuns. Am rămas cu impresia că presa NU este luată în serios de autorități. Și asta e trist.
Dar probleme nu-s doar în instituțiile de stat. Deși au fost selectate 38 de investigații jurnalistice publicate de mai multe instituții media în perioada ianuarie 2021 – iunie 2023, noi am analizat în total circa 100 de materiale jurnalistice publicate. Multe dintre ele, deși au avut impact asupra publicului, nu au fost selectate pentru monitorizare, deoarece proveneau din scurgeri de informații din dosare penale aflate deja în gestiunea organelor de drept. Am găsit foarte multe investigații din scurgeri din dosare penale deja deschise și multe investigații care vizau foști funcționari și nu actuali. Aici e o problemă a presei și trebuie cumva de-o rezolvat, pentru ca presa să documenteze acțiunile celor aflați acum în funcții publice, nu a celor care au fost, deși evident că și asta e important.
Și o chestie pe care poate multă lume nu o știe, dar despre care trebuie de vorbit. Pe lângă problemele enunțate mai sus, din interiorul jurnalismului de investigație, lucrurile nu se văd tocmai bine. Foarte puțini jurnaliști mai vin la investigații, puțini vor să facă asta, pentru că e o chestie dificilă, periculoasă uneori, precis stresantă și de multe ori fără impact, pentru că publicul are alte preferințe, iar asta e descurajator. Tare sper să nu ne trezim în ziua când nu va mai avea cine face investigații.
Dacă sunteți curioși, citiți studiul.
