Cum să-i motivăm pe tinerii reporteri să rămână în jurnalism

Sunt Vasile Ursachi, reporter la Ziarul de Gardă. Am 22 de ani și activez la ZdG din luna mai, 2022. În calitate de reporter redactez știri, reportaje și articole cu elemente de investigație, pe subiecte sugerate în mare parte de cititorii noștri. Fiind unul dintre reprezentanții tinerei generații a jurnaliștilor din R. Moldova, pot spune că astăzi există multe posibilități de a crește profesional pentru un jurnalist începător. Pe lângă presă scrisă, radio și televiziuni, au apărut în ultimii 10 ani noi platforme media. Presa a trecut în online. Astfel, s-a creat un nou sector mediatic și noi locuri de muncă, la care tinerii se pot adapta mult mai repede, deoarece s-au născut și au crescut în era internetului. 

Înveți din greșeli

Piața mediatică autohtonă este în continuă căutare de noi resurse umane, care ar fi gata să învețe și să se dezvolte. Totuși, există două mari probleme: circumstanțele care nu permit unei redacții să crească și să instruiască noi cadre și lipsa tinerilor motivați să treacă printr-o sită jurnalistică, uneori destul de dură.

Prin analogie cu șofatul, tinerii jurnaliști învață cel mai repede din greșeli și pentru a evolua au nevoie de cât mai multă practică. Poți citi și învăța la nesfârșit despre cum trebuie să conduci un automobil, dar până nu atingi prima dată pedalele și până nu rotești volanul, nu vei învăța cu adevărat. Așa și în jurnalism, practica bate teoria. Până nu începi să ieși în teren, să interacționezi cu sursele și să scrii un articol, nu poți evolua cu adevărat. Din acest motiv, redacțiile trebuie să încerce să-i includă cât mai repede pe tineri în munca redacțională, bineînțeles, dându-le sarcini pe măsura posibilităților tinerilor jurnaliști. 

Pe propria piele am simțit cum, muncind timp de o lună în redacția ZdG, am aflat și însușit mai multe lucruri decât în cei trei ani de facultate. Evident, în băncile facultății am primit o bază bună, însă ea doar te pregătește de ce urmează în profesie. În cadrul redacției, pe lângă abilitățile de a documenta și redacta un material jurnalistic, tinerii capătă experiențe sociale și contribuie la buna funcționare a redacției, îndeplinind sarcini uneori mai puțin vizibile, dar necesare. Cel mai important este să aibă o persoană care să îi îndrume, să observe lucrurile pe care le fac greșit și să dea sfaturi.

Eu personal la început aveam probleme cu sursele. Uneori credeam pe cuvânt oamenii care se adresau la redacție, fără a mă baza pe documente sau alte dovezi. Din acest motiv unele subiecte care mi-au părut foarte interesante, în realitate nu prezentau interes public. În alte cazuri se întâmpla să omit detalii foarte importante sau să nu discut cu oameni care puteau aduce claritate subiectului. În toate aceste cazuri, am fost susținut, mi-au fost explicate greșelile și am primit sfaturi. Astfel de greșeli te ajută mai repede să reții unele lucruri pe care ulterior le faci fără să te mai gândești la ele, automat.

Tinerii „plastilină”

Foarte important este ca sarcinile care sunt atribuite jurnalistului să-i fie explicate, ca el să înțeleagă care este scopul, care sunt riscurile, posibilitățile de manevră etc. Munca făcută automat, fără a fi discutată nu poate fi productivă și nu prezintă interes. Pe de altă parte, dacă există colaborare, ambele părți câștigă – tânărul jurnalist dobândește noi cunoștințe și experiență, iar redacția primește un angajat adaptat la cerințele specifice locului de muncă. 

O altă metodă de a motiva noii veniți în profesie sunt trainingurile sau cluburile de presă. Prin intermediul acestora vor fi obținute noi cunoștințe în domeniu din partea specialiștilor. Pe lângă cunoștințe, tinerii vor avea posibilitatea să interacționeze cu alți colegi de breaslă, networkingul fiind benefic, în special la început. Spectrul tematic al trainingurilor trebuie să fie cât mai larg, pentru ca jurnalistul începător să înțeleagă dacă și-ar dori să se specializeze într-un anumit domeniu sau nu, despre care ar vrea să scrie mai mult.

Un tânăr jurnalist este ca și o bucată de plastilină care poate lua orice formă, în funcție de cine este „modelat”. Un element cheie este încrederea reciprocă între tinerii jurnaliști și redacții. 

Redacțiilor le-aș recomanda să organizeze cât mai des zile ale ușilor deschise, în cadrul cărora să arate doritorilor cum funcționează acest organism complex, ce oameni activează acolo, pentru a spulbera unele eventuale iluzii sau temeri ale tinerilor jurnaliști. Echipele redacționale trebuie să fie cât mai deschise și prietenoase pentru studenții care sunt în căutarea unui job. Comunicarea sănătoasă este practic jumătate din succesul unei colaborări dintre o redacție și un tânăr jurnalist. 

Pe de altă parte, viitorii jurnaliști trebuie în primul rând să profite de orice ocazie în care pot interacționa cu profesioniștii. Astfel de întrevederi ajută mult la prima etapă. Înainte să trec pragul redacției ZdG, aveam o mare frică cum voi fi primit, însă foarte repede am înțeles că toate aceste gânduri despre viitorii colegi nu și-au avut rostul, după ce am avut ocazia să discut un pic cu ei și să înțeleg că un JURNALIST este și el un simplu om. O altă frică pe care am avut-o a fost generată de gândul dacă voi face față cerințelor. Acum mi se pare evident că nu aveam motiv să-mi fac griji. Toate sarcinile pe care le-am primit inițial au fost simple și discutate, pentru a avea o maximă claritate. Cred că viitorilor colegi de breaslă le-ar fi mult mai simplu să facă primul pas, dacă ar conștientiza faptul că o redacție nu are niciun interes să stabilească sarcini jurnaliștilor, pe care aceștia nu le-ar putea îndeplini. Este pur și simplu contra-productiv.