Întrebări incomode și reacții dure: Mărturiile unei jurnaliste în fața presiunilor politice

Măriuța Nistor este reporteră la Ziarul de Gardă. În spatele articolelor semnate de ea, despre bani publici, voturi cumpărate și averi neraportate, stă o realitate pe care puțini o văd: hărțuire, atacuri publice, tentativă de umilire și chiar violență fizică. În spatele fiecărui articol stau experiențe care dezvăluie limitele în care un jurnalist poate fi pus atunci când pune întrebări despre bani şi putere.

Episodul Chicu

„Nu m-am simțit inițial afectată, tocmai pentru că înțelegeam că este un politician. Pentru că este deranjat de întrebările mele, m-a făcut să înțeleg că fac corect ceea ce fac.” Totul a început cu un apel telefonic, în octombrie 2023. Reporteră la Ziarul de Gardă, Măriuța i-a telefonat fostului premier Ion Chicu pentru un comentariu legat de listele electorale ale formațiunii pe care o conducea.

„A răspuns amabil, dar imediat ce a aflat că vorbesc din partea ZdG, a închis. L-am sunat din nou – de data asta, am primit doar insulte. Apoi, prin mesaj, ne-a numit pe toți «escortese mediatice», iar redacția – «bordel mediatic».”

Pentru Măriuța, atacul nu a fost o lovitură personală, ci o lecție. „Eu știam că articolul nu are nicio comandă politică. Dar mi s-a părut grav că nu a înțeles că nu vorbea cu Măriuța Nistor, ci cu cititorii. A refuzat să răspundă întrebărilor pe care publicul nostru le merita.”

Când adevărul supără. Episodul Gligor

Alt politician, alt atac. De data asta, Ștefan Gligor. „Am scris un articol în baza declarației lui de avere, unde nu menționa niciun imobil. L-am întrebat unde locuiește. Mi-a spus că a omis și că va rectifica. Am inclus și punctul lui de vedere, cum e firesc. A doua zi, m-a acuzat pe Facebook că am scris la comanda lui Andrei Spânu.”

Deși știa că n-a greșit, tonul public al acuzației a afectat-o. „A fost mai greu, pentru că era public. Iar când ești acuzat public fără drept la replică, rămâne acea umbră. E greu să demonstrezi că nu ai vorbit cu cineva despre un subiect.”

Ironie, dispreț și zeflemea

Nu toți politicienii aleg atacuri frontale. Unii aleg disprețul subtil. Sau nu chiar atât de subtil. Într-o conversație privată, Vasile Bolea i s-a adresat de mai multe ori cu „Mașa”, deși ea și-a spus numele corect: Măriuța Nistor.

„Vocea mea trădează faptul că sunt tânără. Știa clar că sunt de la Ziarul de Gardă. A ales conștient să mă ia în zeflemea. Și atunci m-am simțit deranjată, dar nu foarte tare, tocmai pentru că nu a fost public și tocmai pentru că eu îmi făceam muncă în acel timp. Există riscuri ale meserii, adică bădărani și oameni care nu știu să se comporte.”

Atunci când insultele online devin confruntări față în față

După o investigație despre averile deputaților PAS, soția deputatului Trubca a publicat un mesaj insultător la adresa jurnalistei: „Închipuita asta de jurnalistă numai minciuni știe să scrie”. Mai târziu, a venit direct în redacție.

„A intrat ca la ea acasă, plină de aroganță și de nemulțumire, cu copilul de mână, și mi-a cerut socoteală pentru că am făcut o postare despre ea. Am deschis articolul și am întrebat-o unde eu am manipulat? A zis că în titlu, apoi că în lead, apoi că în porțiunea de text despre nașul ei. I-am arătat că toate informațiile au reieșit din declarația lui de avere. I-am argumentat că nu are dreptate. Ea mi-a spus că ea nu are respect pentru jurnaliști, decât pentru doi jurnaliști, o fostă colegă de la noi și cineva de la ProTV, dar asta nu contează, și a spus că nu crede în presă, că ea pe mine nu mă știe și că eu n-am făcut nimic semnificativ în activitatea mea. I-am zis că îmi pare rău, dar partidul din care soțul ei face parte, crede altfel, a distribuit investigația noastră și îmi pare rău că nu este informată. Am simțit că e un soi de dorință de a mă intimida, dar eu aveam dreptate. Eu nu m-am speriat deloc, eu nu m-am simțit deloc aiurea. Eu m-am simțit foarte bine, din contra, că eu eram în poziția în care pot să-i arăt că eu nu am greșit. Și la sfârșit, ea și-a cerut scuze. A spus că vrea să mă îmbrățișeze. Evident, eu nu am acceptat lucrul ăsta.”

Când cuvintele nu mai ajung: palma „protestatarei agresive”

Una dintre cele mai grave experiențe a fost o palmă. La propriu. O femeie care participa la unul dintre protestele organizate de blocul Victorie a lovit-o în față.

„Nu eram obișnuită cu violența fizică. Nici acasă, nici în redacție. Când m-a atins palma aceea plină de microbi, care a lovit și ochelarii colegului meu și camera, nu știam cum să reacționez. Am chemat poliția. Atunci am înțeles că e cam periculos și asta înseamnă că noi trebuie să cheltuim resurse, chiar dacă eu vreau să fac text, eu trebuie să merg la aceste proteste cu încă cineva, pentru că eu sunt în pericol. Atunci am conștientizat că faptul că ei vor să ne intimideze are nu doar efecte asupra stării mele psihice, emoționale, dar are impact direct simțitor asupra redacției, pentru că e vorba despre bani până la urmă.”

Când viața personală devine armă

Cel mai recent episod de intimidare vine de la Ion Bulgac, un politician aspirant. „Eram în concediu, în aeroport. Mi-a fost făcută o poză pe ascuns, în care apare și partenerul meu. A fost postată pe Facebook, însoțită de un mesaj ironic: «Măriuța Nistor s-a infiltrat printre marii jurnaliști». A adăugat: «după faptă și răsplată»”.

Pentru Măriuța, linia roșie a fost depășită: „Ce am trăit până atunci erau riscuri ale meseriei. Dar ăsta a fost un atac la viața mea personală. Fotografia a fost postată pentru a mă pedepsi pentru că am scris despre cum a fost angajat pe bani publici. Cei din Primăria Chișinău au început o campanie la adresa mea, permanent îmi dau tag-uri la postări în care îmi sugerează ce eu ar trebui să investighez și mă ironizează că eu nu investighez ceva pentru că sunt cumpărată. Mă etichetează pe mine tocmai pentru că vor să mă afecteze direct, tocmai pentru că intenția lor e ca eu să mă opresc. La Ziarul de Gardă nu toată lumea face investigații, nu toată lumea a scris despre ei și dacă ar eticheta pe cineva de la știri, care nu a scris despre ei, nu ar avea așa impact. Această campanie este dusă de niște tineri care vor să se afirme. Când scrii «Măriuța Nistor», acest nume a fost utilizat și a fost vocal și are mai mult impact, dar dacă scrii un nume al unui jurnalist nu foarte cunoscut, nu are atâta efect. Este o tehnică de a mă intimida, dar mai este și o tehnică de a crește în vizualizări”.

Ce înseamnă, de fapt, curajul?

Măriuța Nistor nu e o victimă. Este o jurnalistă care crede în ceea ce face și care refuză să cedeze.

„Mie mi se par grave toate situațiile, dar e foarte grav și deja dincolo de limita bunului simț atunci când folosesc viața privată pentru ca să intimideze un jurnalist și pentru ca să arate și altor jurnaliști, «aveți grijă ce scrieți despre noi, că noi vă putem taxa folosind viața voastră privată». Din toate astea, politicienii trebuie să înțeleagă ceva, cu presa se discută frumos, pentru că tu discuți cu auditorul ei și încercând să le faci rău jurnaliștilor, tu faci mai mult rău ție decât jurnaliștilor. Eu mi-aș dori să există o legislație, astfel încât jurnaliștii să fie un pic mai apărați, inclusiv procesele de judecată să se desfășoare mai repede. Și mai am o dilemă – cum noi am putea să așteptăm de la politicienii care sunt în Parlament sau care vor fi să modifice legislația astfel încât jurnaliștii să fie mult mai protejați, dacă ei sunt cei care, de fapt, intimidează jurnaliștii.”