Jurnalismul pe timp de război… hibrid

Republica Moldova se află, în prezent, în plin război hibrid. O subliniază și comunitatea de experți, o spun și autoritățile de la Chișinău.

Într-un interviu recent, acordat postului american CNN, președinta Maia Sandu declara următoarele: „Chiar dacă, datorită Ucrainei, nu există o amenințare militară în aceste zile (la adresa Republicii Moldova – n.a.), ne confruntăm cu un război hibrid, sunt încercări ale Rusiei de a destabiliza situația în Moldova. Faptul că avem problema regiunii transnistrene și avem trupe rusești care staționează acolo ilegal de decenii, desigur, crește riscurile de securitate pentru țara mea”.

Maia Sandu a mai spus, în același interviu, că transformarea resurselor energetice în armă este, de asemenea, parte a războiului hibrid, referindu-se la reducerea volumului de gaze livrat de către Rusia Republicii Moldova, dar și la recentele probleme legate de asigurarea cu energie electrică.

Șefa statului a subliniat că grupări corupte, împreună cu forțe politice proruse, cu suportul Moscovei, organizează proteste pentru a destabiliza situația din Republica Moldova și a debarca actuala putere proeuropeană.

Bineînțeles, și criza de securitate, și șantajul energetic, și utilizarea unor forțe politice aflate în solda Moscovei cu scopul de a deturna cursul european al Republicii Moldova sunt elemente ale războiului hibrid. Există însă și un alt element, extrem de important, și de multe mai eficient și mai puțin costisitor decât cele enumerate mai sus – dezinformarea. La capitolul dezinformare trebuie trecute și știrile false, și tot soiul de încercări de manipulare, dar și jumătățile de adevăr de care, în ultimul timp, abundă o parte din presa de la noi.

Cum trebuie să acționeze jurnaliștii în aceste condiții de război hibrid pentru a face față noilor provocări, apărute mai ales după ce Rusia a atacat Ucraina, la 24 februarie 2022, generând cel mai sângeros război de pe continentul european în ultimii aproape 80 de ani?

Vorbesc, desigur, despre jurnaliștii pentru care normele deontologice nu sunt vorbe goale, ci reprezintă un mod de a fi și a scrie. Pentru cei care, generalizând, nu își vor permite să dea o știre dacă aceasta nu are și a doua sursă.

Problema este că, în condițiile actuale, o abordare formală a celei de-a doua surse se poate transforma în promovarea unor falsuri, a unor fake-uri, cum ne place să spunem astăzi.

Cât de credibilă mai poate fi astăzi orice informație care vine dinspre Federația Rusă sau dinspre opoziția prorusă din Republica Moldova? Cât de corect este din punct de vedere deontologic să folosim niște minciuni (să le spunem pe nume) pe post de a doua sursă și atât? În mod normal, suntem obligați să reflectăm toate punctele de vedere – și cele ale puterii, și cele ale opoziției, nu-i așa? Dar întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este cum să facem să depășim aspectul formal al problemei, astfel încât să ne păstrăm și noi integritatea de jurnaliști, și, în același timp, să informăm corect publicul care ne urmărește?

De exemplu, în contextul majorării tarifelor la gaz, la începutul lunii noiembrie 2022, Partidul Șor lansa un apel în care chema cetățenii să iasă în stradă și să protesteze împotriva actualei puteri. Iată un fragment din acest apel: „PAS înseamnă vânzarea țării Occidentului. PAS înseamnă risc permanent de începere a războiului pe teritoriul țării. Noi reprezentăm relații stabile și prietenești cu partenerul strategic – FR (Federația Rusă – n.a.). Noi asigurăm livrări neîntrerupte de gaz și electricitate. Noi vom obține tarif de 4 lei pentru un metru cub de gaz și de 1 leu pentru electricitate”.

Presa de la noi s-a limitat să scrie mai mult formal despre aceste declarații ale Partidului Șor, de fapt ale liderului acestui partid, Ilan Șor, citat de serviciul de presă al formațiunii. Unii au dat și replica autorităților, care au amintit despre faptul că protestele sunt organizate din banii furați din sistemul bancar din Republica Moldova și că Ilan Șor ar organiza aceste proteste pentru a destabiliza situația din țară și a-și salva propria piele. Alții nu s-au obosit să dea nici măcar această replică. Prea puțini au fost însă cei care au abordat esența problemei – în condițiile actuale, Republica Moldova poate avea acces doar la resurse energetice scumpe sau poate rămâne, în general, fără gaz și curent. Nu există alternativă.

Să admitem prin absurd că actuala opoziție, de factură prorusă, ar reuși să debarce de la putere actuala guvernare și ar obține, în foarte scurt timp, semnarea unor contracte extrem de avantajoase cu Gazprom și cu Centrala de la Cuciurgan pentru livrarea de gaz și curent electric, care, de asemenea, este produs pe bază de gaz rusesc. Ce ar urma?

Simplu: Ucraina, aflată în plin război cu Rusia, nu ar admite ca Moscova să-și extindă influența în Republica Moldova. E de presupus că ar opri imediat tranzitul de gaze pe teritoriul său. Nici România nu va fi, probabil, foarte încântată să ajute cu gaz, curent, păcură sau lemne de foc un guvern antieuropean și prorus. La fel, nu ar veni nici ajutoarele de sute de milioane de euro din partea Uniunii Europene și Statelor Unite ale Americii fără care Republica Moldova, pur și simplu, nu poate supraviețui.

Prin urmare, acest stat ar rămâne blocat între Ucraina și România, fără resurse energetice. În plus, s-ar putea alege și cu o catastrofă economică, pentru că, în cazul în care dragostea Chișinăului pentru Moscova ar fi prea fierbinte, Uniunea Europeană ar putea să suspende Acordul de Asociere și Liber Schimb, acord în baza căruia sunt exportate astăzi produsele moldovenești în UE.

În concluzie, atunci când scriem despre evenimente sau declarații de acest gen, venite cu precădere din partea Moscovei, a forțelor care sunt afiliate sau simpatizează Rusia, dar și în alte cazuri similare, unde putem presupune că ni se furnizează informații false, denaturate, trunchiate etc, trebuie să privim dincolo de aspectul formal al problemei. Suntem obligați nu numai să avem în text o a doua sursă, ci și experți, comentatori, analiști care să explice la ce evoluții ar trebui să ne așteptăm într-o situație sau alta, care să ne ridice cortina pentru a putea vedea ce se află în spatele ei. Extrem de importante sunt și background-urile care ne ajută să plasăm evenimentul sau declarațiile despre care scriem într-un context cât se poate de relevant.

Și, mai ales, să nu uităm de dovezi. Pentru că de prea multe ori în presa de la noi poți întâlni acuzații lansate la adresa unor persoane publice, fără a se aduce nici cea mai mica dovadă.

Iată încă un exemplu din declarațiile Partidului Șor: „Președintele Maia Sandu este un bandit, care aplică metodele anilor ’90 și va sta la pușcărie pentru răpire de persoane”. Și cine credeți că este persoana care ar fi fost răpită de Maia Sandu? Este fostul deputat Vladimir Andronachi, un apropiat al oligarhului Vladimir Plahotniuc, care, alături de Plahotniuc, era dat în căutare internațională, și care a fost reținut în Ucraina și extrădat forțelor de ordine din Republica Moldova. În cazul unor astfel de acuzații ar trebui neapărat să precizăm că un partid sau altul, o persoană sau alta nu au adus nici un fel de dovezi care să susțină acuzațiile lansate, iar dacă nu există dovezi, ar trebui spus clar că, deși cutare a lansat anumite acuzații, nu a adus niciun fel de dovezi care să le confirme.

Toate acestea la un loc ar aduce mai multă credibilitate presei din Republica Moldova, dar și mai multă claritate în mințile consumatorilor de informație care, până la urmă, sunt cei ce merg periodic la urne și votează partidele ce vor asigura direcția statului în următorii, cel puțin, patru ani.