Liuba Șevciuc, jurnalistă, cofondatoare CU SENS: Niciun funcționar nu ar vrea să aibă de-a face cu un jurnalist flămând de informație
Pentru jurnaliștii care fac investigații video, a obține interviuri în fața camerei de luat vederi de la autorități este o adevărată provocare. De cele mai multe ori, când reprezentanții statului aud că le ceri o reacție filmată, se comportă de parcă le dai cu sare în ochi. Asta deși interviul video este o formă de a oferi informație de interes public.
Autoritățile preferă să ofere informație în scris. Astfel au posibilitate să ne dea date trunchiate ori să evite să răspundă la unele întrebări. Lucrurile stau altfel când e vorba de video. Jurnalistul, fiind față în față cu intervievatul, va încerca să obțină răspunsuri la toate întrebările, ceea ce pe unii ar putea să-i pună în dificultate. Zic unii, pentru că alții ar putea obține un plus de imagine și apreciere din partea cetățenilor.
Ceea ce trebuie să înțeleagă, însă, reprezentanții instituțiilor de stat este că, cu cât vor crea mai multe bariere în comunicarea cu jurnaliștii, cu atât mai mult aceștia vor fi mai înfometați de informație. Un astfel de jurnalist va găsi alte căi de a-i pune microfonul în față. Îl va urmări pe holurile instituției, în drum spre muncă sau chiar acasă. Și acest comportament este firesc în astfel de situații, chiar dacă unii ar spune că e exces de zel. Jurnalistul va face eforturi pentru a obține informații de interes public și o va face cu și mai multă pasiune în cazul în care va simți că îi este îngrădit accesul la informații. Și credeți-mă, niciun funcționar nu ar vrea să aibă de-a face cu un jurnalist flămând de informație.
Filmări amânate timp de trei luni
„Spitalul neglijenței lor” este o anchetă pe care echipa CU SENS a realizat-o anul trecut. În acea investigație am arătat situația unui spital din satul Vorniceni care a fost reparat și mobilat integral, dar stă închis din cauza unor greșeli de proiectare. Subiectul a fost unul care a șocat societatea la acea vreme pentru că eram exact în perioada în care în spitale nu mai erau locuri pentru bolnavii de COVID-19, iar la Vorniceni peste 200 de paturi stăteau libere.
Ca să realizăm acea investigație, ne-a luat trei luni să convingem autoritățile să ne dea voie să facem filmări în spital. Or, subiectul fără filmările din interiorul spitalului și interviuri de la reprezentanții instituției nu avea niciun sens. Respectiv, a trebuit să dăm telefoane peste telefoane, să punem presiune pe autorități, astfel încât să le obligăm, practic, să ne respecte dreptul de a avea acces la informație de maxim interes public. Reprezentanții spitalului au tot încercat să scape de noi invocând COVID-19 și alte probleme, dar datorită insistenței de care am dat dovadă, am reușit să intrăm în spital și să facem filmările.
Din păcate, foarte puțini jurnaliști au posibilitatea să aștepte luni de zile pentru a realiza unele filmări. De exemplu, reporterii din redacțiile de știri, de cele mai multe ori, sunt puși în situația să filmeze astăzi și să difuzeze tot astăzi. Autoritățile presupun că știu acest lucru și uneori, cred eu, intenționat trag de timp în speranța că jurnaliștii vor renunța la subiect. Și de multe ori așa și se întămplă. Multe subiecte de maxim interes public sunt abandonate de jurnaliști din cauză că nu le pot ilustra prin imagini sau nu pot obține interviuri video într-un timp relativ scurt.
Interviuri obținute cu multă insistență
Recent am publicat ancheta „Digital, ne merge prost” în care arătăm cum computerele cumpărate de stat pentru a asigura accesul la studiile online pe timp de pandemie, nu sunt utilizate. În multe școli acestea stau depozitate și adună praful pe ele.
Pentru a realiza subiectul am avut nevoie de interviuri cu reprezentanții Ministerului Educației și Cercetării. La o primă etapă am expediat în adresa Ministerului o solicitare de interviu. Ni s-a spus că, cel mai probabil, vom obține răspunsurile în scris. Asta în condițiile în care în acea solicitare de interviu doar am anunțat tema și nu am indicat întrebările concrete la care vrem răspunsuri. O situație absurdă, nu?
Ca să-i convingem pe cei de la Ministerul Educației și Cercetării să delege un reprezentant care să răspundă la întrebările noastre în fața camerei de luat vederi, a trebuit să punem presiune pe instituție prin intermediul biroului de presă al prim-ministrului.
Lipsa de reacție lasă loc de interpretări
Autoritățile deseori ne reproșează nouă, jurnaliștilor, că prin materialele pe care le facem punem instituția într-o lumină proastă și din această cauză, de cele mai multe ori, refuză să ne dea interviuri. Dar autoritățile ar trebui să înțeleagă că rolul presei este de a arăta realitatea dintr-o altă perspectivă, alta decât și-o dorește funcționarul. Rolul jurnalistului NU este de a lăuda sau a lustrui imaginea unui demnitar, pentru asta există birouri de comunicare în fiecare instituție de stat unde sunt angajate persoane să facă asta zi de zi în schimbul unui salariu plătit din bani publici. Presa stă la straja interesului public și a banului public indiferent de numele și culoarea politică a funcționarului.
Autoritățile ar trebui să înțeleagă că în lipsa unor comentarii și explicații din partea acestora, există riscul ca jurnalistul să interpreteze eronat unele lucruri. Totodată, în lipsa unei reacții din partea instituțiilor statului, se lasă loc de interpretări și suspiciuni.
Liuba Șevciuc, jurnalistă, cofondatoare CU SENS pentru Media-Guard
Acest material este realizat în cadrul proiectului „Monitorizarea accesului la informații în instituțiile publice la nivel local, regional și național” implementat de către Asociația Obștească Media-Guard și este parte a proiectului „Presa în sprijinul democrației, incluziunii și responsabilității în Moldova” (MEDIA-M), finanțat de USAID, Ambasada Britanică la Chișinău și implementat de Internews în Moldova și Freedom House, care are ca scop promovarea dezvoltării mass-media independente și profesioniste și crearea unui sector media mai rezistent la presiunile politice și economice. Conținutul acestui material ține de responsabilitatea Asociației Obștești Media Guard și nu reflectă în mod necesar viziunea UK, USAID sau a Guvernului Statelor Unite.
