Câtă dezinformare? Concluzii după un eveniment care a adunat aproape 400 de jurnaliști și cercetători internaționali în jurul luptei pentru adevăr
Câtă dezinformare? Moldovenii sunt probabil sătui să audă despre „războaie hibride”, dezinformare sau propagandă. Cuvintele respective ies de cele mai multe ori din gura politicienilor și au ajuns explicația cea mai des oferită, „pe scurt”, pentru lipsa de coeziune socială, pentru faptul că oamenii par uneori să trăiască în lumi paralele sau să interpreteze un eveniment sau o informație în moduri total diferite. Totuși, termenii aceștia sunt ultimul lucru pe care ar vrea să-l audă cineva care încă încearcă să înțeleagă ce se întâmplă și de ce credem în narațiuni atât de contradictorii.
Moldovenii sunt probabil sătui de dezinformare. Mult prea devreme, totuși. În timp ce statele Uniunii Europene au adoptat în iulie 2022 o lege privind serviciile digitale (The Digital Services Act (DSA)), primul act la nivelul UE de o asemenea anvergură, care urmează să le ofere utilizatorilor un mediu mai sigur online, R. Moldova trecea și continuă să treacă prin campanii masive de dezinformare, facilitate de mediul online. Doar în ultima săptămână, deja după ce au trecut alegerile locale generale, paginile care au plătit cel mai mult pentru a ajunge la un public mai mare pe Facebook, primele cinci însumând peste 10 mii de dolari, sunt afiliate cu două persoane incluse în listele de sancțiuni ale mai multor state: Ilan Șor și Veaceslav Platon. Conform acelorași date prezentate în biblioteca de reclame Meta, fostul deputat fugar, al cărui partid a fost declarat neconstituțional, a achitat, în total, de pe pagina sa oficială 120 de mii de dolari, adică peste 2 milioane de lei, pentru promovarea mesajelor sale. Totuși, acesta nu mai rulează reclame pe acea pagină din toamna anului 2022, după ce mai multe dintre postările sale au fost șterse de Facebook pentru că „nu a respectat standardele privind publicitatea”.
Deși nu aveam exact aceste date în minte atunci când am participat, la mijlocul lunii octombrie, în Cracovia, Polonia, la conferința EU DisinfoLab, am revenit de mai multe ori cu gândul la un articol scris de unul dintre colegii mei de la ZdG, Fabrica de clone „Ilan Șor pentru popor” și sutele de trolli care-i lustruiesc imaginea”. Așadar, credeam că știu aproximativ despre amploarea fenomenului dezinformării. Și chiar știam, doar că mai mult practic, la scara relativ mică a R. Moldova. Evenimentul a adunat aproape 400 de persoane, majoritatea dintre ele fiind implicate în cercetarea fenomenului, dar și jurnaliști care au documentat cazuri răsunătoare.
Cum să începi mai bine o conferință despre dezinformare decât cu o poveste personală, a unui conspiraționist în curs de recuperare? Brent Lee, care are acum un podcast – Some dare call it conspiracy (Unii îndrăznesc să o numească conspirație n.r.) -, a vorbit despre cum a ajuns să creadă că masonii conduc lumea. Lee a povestit cum narațiunile conspiraționiste s-au destrămat pentru el atunci când realitatea nu le-a validat previziunile, când Donald Trump a fost ales în funcția de președinte al SUA sau când Marea Britanie s-a retras din UE.
La peste un an și jumătate de la declanșare, războiul din Ucraina a părut să fie pe fundalul întregului eveniment. Încă de la început, cu un discurs despre „război și războiul pentru atenție”, Emerson Brooking, cercetător și coautor al unei cărți publicate în 2018 – LikeWar: The Weaponization of Social Media – despre utilizarea platformelor sociale drept arme, a prezentat lupta pentru atenția utilizatorilor încă de la începutul invaziei Federației Ruse în Ucraina, în februarie 2022. La început, când a fost publicat cel mai mare număr de articole vizând agresiunea rusă, subiectul a ajuns la circa 30 de milioane de persoane, dar până în vara anului 2022 interacțiunile cu articolele publicate, tot mai puține, au scăzut semnificativ, până la 1 milion.
Sursa: War— and the War for Attention, Emerson T. Brooking
Sursa: War— and the War for Attention, Emerson T. Brooking
Jurnalista Sayyara Mammadova de la Atlantic Council’s Digital Forensic Research Lab (DFRLab) a prezentat un studiu de caz despre cum a descoperit mai multe rețele pro-Kremlin coordonate pe Telegram. Mai exact, este vorba despre trei rețele – cincizeci și șase de canale, care au vizat utilizatorii Telegram din douăzeci de țări și zece limbi.
Aceasta a explicat ce instrumente digitale au fost utilizate pentru a acumula informații despre canalele de Telegram și cum au cercetat activitatea acestor canale care susțineau că oferă adevărul despre războiul din Ucraina. Ca urmare a analizei, s-a arătat cum canale bine-cunoscute, precum Surf Noise, Info Defense și Node of Time postau statistici inexacte, teorii ale conspirației, informații false și dezinformări și cum își amplificau mesajele.
Pentru că dezinformarea se bazează uneori și pe manipularea dovezilor sau ștergerea lor, conferința a inclus și un workshop despre arhivarea postărilor făcute pe rețelele de socializare. Deși știam despre arhivele online și cum pot fi utilizate acestea, abia acum am avut ocazia să aflu cum pot „ajuta arhivele”. Doi jurnaliști de la Agenția Germană de Presă (DPA) au împărtășit sfaturi practice pentru a arhiva online informațiile care servesc drept dovezi pentru articole, dar care ar putea fi șterse sau modificate. Spoiler: nu există un mod „corect” de a arhiva postări de pe rețelele de socializare, procesul este bazat mai mult pe erori și încercări, pentru că soluțiile se modifică frecvent, ni s-a spus. În timp ce jurnaliștii din R. Moldova încă par să creadă în veridicitatea capturilor de ecran, care pot fi modificate cu doar câteva clickuri, arhivarea informațiilor cred că a devenit din ce în ce mai utilă. Atâta timp cât lista paginilor web a căror accesare Serviciul de Informații și Securitate ar vrea să fie blocată pentru utilizatorii locali este în creștere, dispar și informații care se pot dovedi utile pentru jurnaliști, mi-au demonstrat ultimele luni.
Trebuie să menționez și prezentarea reprezentantei companiei Meta, Lindsay Hundley, care a vorbit despre identificarea paginilor de pe Facebook controlate de Kremlin și strategia pe care a adoptat-o compania americană multinațională. Meta anunțase încă în iunie 2020 că va începe să eticheteze presa controlată de stat. Nu am găsit informații despre când a început, pentru utilizatorii din R. Moldova, să fie marcate paginile controlate de Kremlin, dar îmi amintesc că am observat bannerele abia prin 2022. Compania își argumentează decizia prin abordarea unei strategii bazate pe transparență, „concepută pentru a le permite utilizatorilor să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la conținutul pe care îl consumă”. Totuși, abia după începutul invaziei ruse, Meta a decis că etichetarea nu mai este suficientă, și că este necesar să blocheze, la nivel global, reclamele afiliate Rusiei, să micșoreze monetizarea paginilor și conturilor și să scadă vizualizarea conținutului, prin a le coborî în feed.
Revenind la regulamentul privind serviciile digitale (The Digital Services Act (DSA)), care a intrat în vigoare în noiembrie 2022, dar urmează să fie aplicat în următoarele luni, conform autorităților europene, scopul DSA este de a proteja spațiul digital împotriva difuzării de conținut ilegal și de a asigura protecția drepturilor fundamentale ale utilizatorilor.
Acest act se bazează pe principiul conform căruia ceea ce este ilegal offline trebuie să fie ilegal și online. Aproape de finalul evenimentului, când discuția ajunsese din nou la DSA, unul dintre cei prezenți pe scenă, Ľuboš Kukliš, care este parte a echipei Comisiei Europene de aplicare a actului, a fost întrebat cum sau dacă țările care au statut de candidate pentru aderarea la UE vor trebui să se alinieze în această privință. Oficialul nu a avut un răspuns atunci. Nu este vorba doar de transcrierea legislației.
În această perioadă, pe masa deputaților de la Chișinău este un proiect de hotărâre privind aprobarea Concepției de comunicare strategică și contracarare a dezinformării, a acțiunilor de manipulare a informației și ingerințelor străine pentru anii 2024-2028. În luna iulie, Parlamentul a susținut instituirea Centrului pentru Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării.
„Centrul are misiunea de a consolida și îmbunătăți eforturile interinstituționale în lupta împotriva dezinformării, manipulării informațiilor și împotriva acțiunilor coordonate de răspândire a mesajelor, narațiunilor, comunicărilor, indiferent de originea acestora, care prezintă pericol sau pot periclita realizarea intereselor naționale”, se arată în legea care a intrat în vigoare în luna august.
Până va deveni funcțional Centrul și vom vedea cum funcționează sau nu funcționează, datele unui studiu făcut în anul 2022 arată că, puși în fața a cinci știri, două adevărate și trei false, 62% dintre respondenți au identificat corect știrea adevărată – „obținerea statutului de candidat pentru aderarea la UE de către Moldova înseamnă mai multe fonduri europene și sprijin pentru dezvoltarea și reformarea țării”. A doua știre adevărată însă – volumul de exporturi moldovenești în țările Uniunii Europene este de 61%, iar către Rusia de 5%, o știre factuală, care nu ar trebuie să lase mult loc de interpretări, – a fost identificată ca una adevărată de doar 35% din respondenți, iar 43% din populația intervievată consideră această știre falsă.
Același studiu arată că 44% din persoane au afirmat că știrea „Rusia a început operațiunea specială în Ucraina pentru denazificarea și demilitarizarea țării vecine, bombardând doar punctele militare, nu și civile” este adevărată sau „este greu de spus”.
Oxana Roșca
